sâmbătă, 2 iulie 2016

Renovare - Apartament 2 camere Militari

Militari - Apartament 2 camere


(daca doriti sa vizionati transformarea... este de ajuns sa urmariti clipul de mai sus!)

https://www.youtube.com/watch?v=jGTxFj7PIaM

La momentul "intrarii" in apartament, acesta arata "la nivelul anilor '70". Trecut prin  niste inundatii, diverse "probleme" legate de instalatia electrica si sanitara.

Lucrari executate:

*** - servicii de consultanta in alegerea materialelor/achizitionarea lor

1. - Zugraveala (include reparatii, glet, slefuit, aplicare vopsea lavabila)
2. - Refacut complet instalatia electrica (trasee noi pentru AC, masina de spalat, balcon. Tablou nou instalat, protectie "speciala contra scurt-circuitelor. "Ingropat" circuite in pereti/pardoseala)
3. - Refacut complet Instalatie sanitara (Baie/Bucatarie) in Cu. Montaj cada, lavoar, baterii aferente.
4. - Refacut complet Instalatie termica/apartament.
5. - Izolatie termica in balcon. (placare polistiren extrudat 100, plasa/adeziv/glet si lavabile)
6. - Montaj usi
7. - Montaj parchet
8. - Montaj mobilier (cuier hol intrare)
9. - Montaj mobilier debarale (rafturi/polite)
10. -  Trasee cablu/internet/telefonie "ingropate"
11. - Curatenie

Pentru "lamuriri suplimetare" va stau la dispozitie!

Nu putem sa va garantam "cel mai mic pret din piata", dar... va oferim "discretie", "calculatie de pret", "servicii de aprovizionare", "seriozitate" precum si o mare disponibilitate pentru tot ceea ce inseamna "nou".

Vizionare placuta!



marți, 12 februarie 2013

Cine face... nici chiar dracul nu desface!


A fost odată... ca niciodată, că de n-ar fi fost... aceste rânduri nu ar mai fi fost scrise! Sau ar fi fost? Tot ce este posibil, mai ales că acesta nu-i un caz tocmai singular. Unicitatea lui e dată însă de altceva, de ceva... aş spune eu josnic, de un sfârşit...

S-au cunoscut pe litoralul românesc într-o vara... de odinioară. El, baiat înalt şi bine legat... gata să cadă-n păcat, ea o tânără refugiată câteva zile la malul mării înainte de reînceperea cursurilor de la facultate. Ea! El... se oprise cu studiatul după finalizarea clasei a 10-a, obosit el fiind de atâta învăţat. Dar... ce mai contau studiile în faţa dragostei? Odată ce i-a picat cu tronc fetei, s-au văzut de câteva ori, mai o plajă împreună, mai o ieşire (pe banii ei!, el neluîndu-şi altceva la mare decât un prosop atârnat de gât. I se năzărea de plecat la mare... pleca! Pleca-n şlapi, un tricou şi un şort, fără a avea nici măcar o leţcaie în buzunare...) la discotecă, uite-aşa a venit vremea plecării pentru tânăra studentă. A plecat ea..., dar înainte de plecare a stabilit o revedere în Bucureşti în prima zi de facultate a noului an studenţesc.
Toate bune şi frumoase... si la locul lor!
Ziua stabilită pentru revedere a coincis şi cu a lui zi de naştere, iar cum aşteptarea era lungă..., personajul s-a pus pe o băută alături de ai lui prieteni din copilărie. Au tot băut ei până la ora când trebuia să plece d-acasă, astfel că era deja într-o stare... mai mult decât euforică.Prietenii însă... nu-l puteau lăsa la greu! Cum să-l lase să plece d-acasă spre un necunoscut în acea stare? Dacă fătuca nu se prezenta la întâlnire? Drept pentru care l-au rezemat de o tarabă, au trecut strada... şi s-au pus pe aşteptat!
N-a trecut foarte mult şi au văzut-o apropiindu-se de el. A realizat imediat în ce stare este, şi... a oprit un taxi pentru a-l duce acasă. Acasă la ea! N-a mai plecat d-acolo. Nici măcar atunci când s-au pomenit la uşă cu mama tinerei fete. Nici ceva mai târziu... atunci când mama ei şi-a arătat aversiunea faţă de a lui persoană. Mai ales că tânăra studentă i-a spus mamei că el reprezintă a ei decizie, drept pentru care va trebui să-l accepte!
Puţin mai târziu, şi-au găsit o garsonieră de cumpărat. S-au mutat împreună acolo, chiar de nu aveau mai de nici unele. Cu greu reuşeau să răzbată-n viaţă, cu greu reuşeau să-şi achite creditul, să mănânce, iar câteodată să jongleze cu banii în aşa fel încât să-şi mai cumpere câte ceva trebuicios prin casă.
Timpul a trecut, ea şi-a terminat facultatea şi s-a angajat ca şi economist într-o firmă. El... mai uşurel cu munca. Dar... se descurcau! Norocul a făcut că au reuşit să-şi vândă garsoniera în plin bum imobiliar. Banii i-au folosit pentru achiziţionarea unui teren măricel în afara Bucureştiului, teren pe care şi-au început construcţia căminului conjugal. Au apărut copii..., au mai vândut câte-o parcelă de pământ, ei i-a fost mărit salariul odată cu urcarea pas-cu-pas în ierarhia firmei. El... stătea mai mult p-acasă! Dar... nu să crească copii! Pentru asta... aveau o bonă! O bonă ce şi-o puteau permite tocmai pentru că ea avansase până la statutul de Director economic, iar salariul ei depăşea 2.000 EUR.
A venit şi criza economică ce s-a abătut asupra Europei. Iar el..., dat fiind că avea şi mai mult timp disponibil, a găsit o "oportunitate de investitţie" undeva tocmai pe litoralul din Spania. A găsit el acolo un bar aflat pe plajă, bar ce putea fi preluat contra sumei de doar 70.000 EUR. Geaba au încercat ai lui prieteni să-i explice că-n România cu suma asta putea să-şi deschidă un business chiar frumos. El... nu şi nu! Glasul lui interior îl chema către însoritul litoral spaniol. A făcut ea ce a făcut şi până la urmă s-a lăsat convinsă de oportunitate. Uite-aşa a ajuns el patron de restaurant pe o plajă spaniolă. El în Spania mai mult..., ea Director economic în România. Odată la ceva vreme, mai venea el la Bucureşti. Ea în continuare muncea de dimineaţa până seara târziu. Lucrurile nu mai mergeau tocmai pe roze pentru ei. Mai ales că restaurantul nu mergea nici el chiar foarte bine... El convins în continuare că într-o zi acesta va merge, i-a mai cerut bani. Ea înţelegătoare... i-a mai dat. Ea n-a mai suportat răceala ce se instalase între ei, a deschis discuţia, iar replica lui a fost că asta se datorează tocmai din cauza programului ei foarte încărcat, a faptului că ea nu mai avusese un concediu mai mare de o săptămână de foarte mulţi ani. Nici nu a trecut foarte mult după această discuţie, iar ea s-a înfiinţat în faţa Managerului pentru a i se aproba o lună de concediu. Deşi Managerului nu i-a picat tocmai bine situaţia, acesta s-a lăsat înduplecat de aceasta, mai ales că i-a spus că-n joc este chiar a ei căsnicie, si doreşte să facă tot ce este omenesc posibil pentru a se rezolva această problemă. Odată primit răspunsul afirmativ, imediat ce şi-a pus în ordine lucrurile şi şi-a delegat atribuţiunile de servici, şi-a făcut bagajele şi a plecat către al ei soţ ce o aştepta în Spania.



Nu mică i-a fost surpriza atunci când şi-a dat seama că lucrurile nu mai mergeau tocmai bine între ei datorită apariţiei în peisaj a unei frumoase şi focoase iberice, ce îndeplinea funcţia de barmaniţă în restaurantul lor. Nu-i luase nici măcar 2 zile pentru a realiza acest lucru. Degeaba a mai continuat concediul acolo, degeaba a mai încercat să discute cu el, el... o ţinea una şi bună! Nu-i adevărat! Dar nasul ei... nu o minţea!
S-a întors ea-n ţară, şi-a reluat activitatea, a mai vorbit cu el la telefon. A mai încercat el să-i mai ceară nişte bani pentru a mai susţine neprofitabilitatea localului, însă ea... nu mai era dispusă să-şi arunce banii într-o afacere neprofitabilă. Dat fiind că el n-a mai primit banii necesari, şi totodată datorită a lipsei încasărilor necesare, activitatea s-a îndreptat cu paşi repezi către faliment. Nemaiavând el "obiectul muncii"-n Spania, s-a reîntors în căminul conjugal. Ajuns aici... acelaşi comportament, aceleiaşi discuţii bazate pe lipsa ei de acasă de dimineaţa şi până seara târziu, el găsindu-şi relaxarea la peşte pe câte-o balta dimprejurul capitalei.
Asta... până-ntr-o dimineaţă când... A sunat-o pe a lui soţie ce era la servici şi i-a comunicat sec: 

- Vezi că ţi-am lăsat maşina în parcare, cheile şi talonul sunt la portar, eu mi-am luat bagajele şi... mă întorc în Spania!
- Omule... unde pleci? Cum poţi pleca aşa dintr-odată? Aşteaptă să vorbim, să vedem ce mai putem face, să...
- Tu... chiar nu înţelegi? Am plecat deja! Acuma mă îndrept către autocar...
- Bine... bine! Dar copii? Ce le voi spune atunci când mă vor întreba unde-i al lor tată?
- Foarte simplu! Le spui ca... Am murit!

...şi a plecat!

Se spune că a ajuns el acolo, iberica se angajase la un chinez ce avea un restaurant, l-a angajat şi pe el ca şofer personal pentru chinez şi a lui familie. Dată fiind criza d-acolo, era nevoit să lucreze pentru o plata de doar 500 EUR lunar. După cam un an de zile petrecut p-acolo, timp în care a mai încercat să-şi sune consoarta "legală", iar aceasta îi tot dăduse cu flit, măcinat fiind el (dintr-odată!) de dorul de copii a vrut să se reîntoarcă în România. Numai că... nu avea bani pentru bilet. A mai făcut o încercare, a mai sunat-o odată pe cea ce-i fusese consoartă pentru cca 15 ani.

Răspunsul ei a fost negativ!


Cât de josnic poate fi un om în aşa fel încât să-şi îndrume nevasta în a le spune propriilor copii că al lor tată a murit? Cum poţi să uiţi modul în care v-aţi cunoscut, felul în care aţi trăit în primii ani de convieţuire, ani în care aţi luat-o de la 0 precum în vorbele din bătrâni? Cum poţi fi atât de josnic cu femeia care te ţine acasă fără să produci nimic? 

Hmmm... până şi cuvintele-s de prisos câteodată!  



În ciclul “Trăirile lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:
O viaţă de căcat... 
Mereu baladă 
Lăsaţi fluturii să zboare! 
Fapte de viaţă 

Produse evoMAG.ro

Nemira

duminică, 20 ianuarie 2013

West vs East


Mizerie... Praf... Gunoaie... Fecale de câini... şi alte Materiale reciclabile

WEST
Stam mai acum un an pentru o scurtă perioadă de timp într-o staţiune belgiană aflată pe litoralul Mării Nordului. De-a lungul scurtei mele şederi acolo, plecam de regulă dimineaţa devreme... pentru a mă reîntoarce "la bază" seara târziu, într-o încercare nebună de a vedea oameni şi locuri noi, civilizaţie şi arhitectură, mod de trai şi altele asemenea. În fapt, toate acestea le-am făcut de ori de câte ori am avut ocazia sa ajung prin ţări aflate la vest de ţara noastră românească. Nu mă pot lăuda cu foarte multe ieşiri, sau cu un număr foarte mare de ţări vizitate,. Până acum, am fost doar prin Italia, Austria, Ungaria şi bineînţeles aşa cum spuneam mai sus, în Belgia. 
Spuneam într-un post scris imediat după revenirea în ţară că primul lucru care m-a frapat în Belgia a fost verdele. Acolo iarba este verde! 
Poate o să spuneţi: 
- Cum adică acolo iarba-i verde? Ce! Iarba noastră-i albastră?
Nu! Iarba noastră-i tot verde! Numai că a noastră-i de un verde cenuşiu, sau poate de un verde arămiu vara sau toamna atunci când e arsă de soare, sau poate de-un verde... Nu verdele crud de acolo! Ştiu, poate ei au de partea lor şi clima care iarna nu prea scade sub 0 grade, iar vara de foarte puţine ori saltă peste 30 grade. Poate! Dar poate solul lor nu este sufocat de atâta praf cum este cel de la noi.



Acolo, pentru a nu avea blocurile acoperite de praf, urcau omul cu furtunul într-un PRB, iar acesta spăla cu jet de apă faţada blocurilor. Acolo, dimineaţa devreme, atunci când ieşeam din casă, mă întâlneam cu omul care manevra maşinăria de aspirat trotuarul. Frecvente erau şi furtunile de nisip. Staţiunile de la malul mării aveau toate străzile acoperite de nisip după o astfel de furtună! Numai că... imediat după ce aceasta se termina, intrau în acţiune maşinile şi utilajele primăriei care strângeau nisipul adus de furtuna după plajă, şi-l reduceau înapoi acolo unde-i era locul. Acolo dimineaţa ieşeau la prima oră să-şi plimbe câinii. S-a întâmplat să văd o persoană ce ţinea şi 6-7 câini în lese. Numai că... în urma lor nu vedeai munţi de fecale, nu se întâmpla să calci în vreunul pe stradă. Acolo materialele reciclabile sunt strânse în pubele speciale, şi n-ai să vezi pe vreunul aruncând deşeuri din plastic în pubela de resturi menajere. Ba... mai mult! Dat fiind că este bine ştiut că plasticului îi sunt necesari foarte mulţi ani pentru a se degrada, acolo sunt persoane care încearcă să dea o a doua viaţă PET-urilor, pe lângă reciclarea clasică.


Din PET-uri, cu puţină ingeniozitate, cu puţină vopsea, cu câteva ustensile, aceştia construiesc diverse modele de morişti sau alte obiecte decorative...

Exemplele ar putea continua, acelaşi tip de curăţenie l-am putut observa în mai toate ţările prin care am trecut. Poate... ceva mai puţin în Italia, care... dat fiind că "ne tragem din acelaşi neam" sunt cam similari cu noi.  

Prin anii '91-'92, un bun amic de-al meu a ajuns printr-o localitate din Elveţia. Având el atunci o funcţie într-o organizaţie studenţească, a participat la un schimb de experienţă p-acolo. Îmi aduc şi-acum aminte cum la reîntoarcerea lui în ţară, acesta ne-a povestit impresiile lui de acolo. Ce a văzut, ce i-a plăcut, ce l-a impresionat... sau ce l-a fascinat! A fost foarte surprins atunci când organizatorii i-au dus să viziteze aşa zisa groapă de gunoi a oraşului, fazele de sortare şi mai apoi reciclare a deşeurilor, dar şi centrala termică ce funcţiona pe bază de biomasă, biomasă rezultată în fapt tocmai din resturile menajere. Această centrală termică... asigura încălzirea acelui mic oraş! Prin urmare... nici groapa de gunoi nu risca să fie închisă după un anumit număr de ani datorită umplerii ei..., iar ca "bonus" oraşul se încălzea de la o centrală al cărui combustibil era făcut tocmai din resturile menajere produse de locuitori...
Mai săptămâna trecută, am văzut un reportaj la ştiri. Era despre un profesor norvegian (dacă am reţinut eu bine!). Omul era căsătorit cu o româncă de-a noastră de prin părţile Sibiului. Trăise vreme de câţiva ani pe la noi, după care plecaseră către ţara lui natală. Preda acum la o şcoală d-acolo! Dar... ce şcoală! O şcoală independent energetică! O şcoală care nu depindea deloc de nici un sistem centralizat, o şcoală construită după ultimele sisteme de încălzire bazată pe energie solară. Ba... mai mult! Dat fiind că aveau un "exces de producţie", mai încălzeau o grădiniţă şi un bazin de înot.

EAST


La noi... cuvintele par de prisos! La tot pasul nu vezi decât mizerie. Trecem nepăsători, neluând în seamă mojicul ce mân'că seminţe şi scuipă cojile pe jos. Mergem pe stradă şi ne facem că nu băgăm de seamă când unul sau altul aruncă tot felul de gunoaie pe stradă, chiar dacă coşul de gunoi se află la mai puţin de 5 paşi de el. Numai la noi poţi să-ţi "botezi" pantofii în fiece seară cu fecale de câini pe care le întâlneşti la tot pasul în drumul tău. Numai la noi deţinătorii de patrupede îşi pot duce animalele la plimbare într-un parc de copii, deşi... gard în gard cu acesta este şi un părculeţ care se adresează tocmai lor!!! La noi, la gunoi... totu-i alandala! În tomberoane lumea aruncă tot la grămadă, urmând ca ce va fi recuperat... să fie recuperat de la groapa de gunoi! De ceva timp, romii noştri şi-au dat seama că PET-urile pot reprezenta o sursă de venit. Acuma-i vezi zi de zi trăgând la căruţuri, sau cu câte-o cotârcă trasă de fu'n măgăruş, în care sunt nişte saci mari de rafie, pe care-i umplu cu PET-uri, pe care mai apoi le duc la centrele speciale. Nesimţirea oricum n-are margini, mitocanul aruncând gunoiul de multe ori pe lângă pubele sau containere. Praf? De unde? Păi... numai la noi poate exista un şantier în mijlocul oraşului, iar la ieşirea camioanelor sau a ultilajelor acestora să nu le fie curăţate roţile. Uite-aşa... camioanele ies în trafic cu roţile pline de noroi amestecat cu nisip sau ciment, noroi pe care mai apoi "îl pierd pe drum", acesta se usucă, este luat la măcinat de roţile altor maşini... şi se transformă în praf.
Multe ar mai fi de spus pe acest subiect, multe ar trebui făcute spre îndrumarea grobienilor de pe aceste meleaguri către calea cea bună, spre a avea şi noi o "ţară ca afară", spre o lume mai curată... Toate au un început! 
Începutul sunt eu cel ce scrie aceste rânduri, aşa cum începutul poţi fi tu cititorul acestora. Începutul pot fi factorii de decizie ai acestor ţări, aşa cum începutul spre o lume mai curată poate fi reprezentat de învăţămintele pe care le dăm copiilor noştrii...

În cazul în care veţi dori să vedeţi mai multe imagini din pelegrinările mele pe alte meleaguri, o puteţi face vizitând locaţia http://cpopasphotography.blogspot.ro, loc unde-mi postez fotografiile făcute prin diverse locuri.


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

Nemira