duminică, 17 mai 2009

Fluturi..., Fluturi...




Plouã cu soare,
Nimica nu vãd acuma în zare.
Decât soare şi ploi,
Oameni trecând grãbiţi prin noroi.
Aburul pãmântului
Lunecând pe calea gândului.
Figuri întristate
Privind la ploaia ce bate
Necontenit!
Eu stau şi privesc la chipul tãu împietrit.
Speranţe deşarte,
Iubiri sfãrâmate,
Nori şi ploi,
Doar o iubire pentru amândoi.
Picãturi ce-ţi şiroiesc pe trup,
Nu vãd decât un corp lipsit de conţinut.
Poteci îngustate,
Ce gându-ţi abate,
Mintea ce-ţi zboarã spre alte ţinuturi.
Speranţe deşarte cu stoluri de fluturi.

Un comentariu:

aprylya spunea...

buna,
foarte buna imbinare a gandurilor prin cuvinte,armonie emotionala...se simte ca ai o existenta ....cum rar se intalneste printre muritori...''mintea nu cunoaste frontiere decat pe cele stabilite de noi insine ! ''