vineri, 24 septembrie 2010

Munca la romani



Dorel personajul de reclama vs Dorel din viața de zi cu zi


Mândru locuitor al sectorului 3, parte a capitalei ce abundã-n zone verzi, parcuri și spații de joacã pentru copii, nu pot sã nu mã “autosesisez” atunci când vãd cum este “aruncat pe apa Sâmbetei”… banu’ public. Constat cu mâhnire cã la peste 20 de ani de la schimbarea regimului, mentalitatea românului (a unei bune pãrți a populației) rãmâne neschimbatã.

Cine nu-l cunoaște pe Dorel?  
Lasã bã… cã merge-așa! Sau… Gogule probleme mã?

Din pãcate…, Dorel încã face parte din mentalitate. Dorel este personajul ce este asociat cu reclama fãcutã unei mãrci de coniac. Cã… așa-i românul! Face haz… de necaz! Pe asta a mizat și Agenția de publicitate atunci când a conceput aceastã campanile. A mizat pe umor, a mizat pe plãcerea românului de a face haz de necaz, a mizat pe o campanie cu un mesaj ușor grobian.  Campania publicitarã a intrat în sufletul tuturor, chiar dacã în viața realã nu suntem de acord cu astfel de comportamente. De ne place, sau nu ne place acea marcã de coniac… campania și-a atins scopul! L-a “înãlțat” pe Dorel la rang de… Model de viațã! Numai cã acest model NU TREBUIE urmat! Acela este doar un pamflet la lenea, chiulul, șmecheriile și delãsarea la locul de muncã. Pe Dorel ce-l descurcãreț care dacã face o boacãnã gãsește (spune) o replicã genialã, o spune candid cu o figurã nevinovatã, iar ție nu-ți rãmâne decât sã zici…: Dã’l dracu de dobitoc…, cã n-ai cu cine a te înțelege! Din pãcate…, în loc ca Dorel (muncitorul din viața de zi cu zi) sã rãmânã doar o amintire, îl gãsim pe mai toate șantierele.   

Dacã în ceea ce privește spotul despre care am scris în rândurile de mai sus, mai poți arunca un zâmbet în colțul gurii, în ceea ce privește Dorel cel din viața realã, nu-mi poate aduce decât mâhnire sau furie. Poate și pentru cã m-am sãturat de marea masã de Doreli din astã țarã. Cred cã a venit (demult!) vremea ca astfel de personaje sã disparã, sau mãcar sã se împuțineze. Şi… dacã avem pe lânga noi un astfel de specimen, sã facem tot ce ne stã cu putințã spre a schimba o astfel de mentalitate.
Dorel asfaltatoru’
Locuiesc în zona Parcului Titan din renumitul sector 3. De ce renumit? Simplu! Avem întinse zone de spații verzi, strãzile sunt asfaltate, gropi… mai puține decât în alte sectoare ale capitalei, avem spații de joacã pentru copii…
În urmã cu un an, strada noastrã a intrat în program de reabilitare, drept pentru care au fost schimbate bordurile și s-a turnat un nou covor asfaltic. Strada arãta nemaipomenit! Toate bune și frumoase (însã!) pânã la prima ploaie! De ce? Apãi… la prima ploaie cãzutã, am constat cã asfaltul a fost turnat “dupã ureche”. Pe stradã se formau mai multe bãlți decât atunci când aceasta era “cârpitã” pe ici-colo. Dacã luãm în considerare cã trotuarul a fost îngustat, astfel încât nu mai pot merge nici mãcar 2 persoane în paralel…, vã veți da seama cã în momentul în care ploua nu știai cum sã o iei mai repede la fugã la apropierea unei mașini. În caz contrar…, te trezeai “spãlat” din cap pânã-n picioare. Timp de 1 an de zile, s-a mai spart o țeavã…, dãi și “taie” asfaltul, s-a mai schimbat câte o retea de utilitãți…, dãi și “sparge” asfaltul. Astfel încât, dupã 1 an asfaltul arãta… ca o ranã cicatrizatã. Nu mai avea nici o continuitate.
Drept pentru care…
Acum s-a asfaltat… din nou! Au muncit ei fo’ 3-4 zile cu diverse utilaje, îi vãd cu telemetre…, și zic: Hai cã de astã datã… le iese! Gata cu gropile-n asfalt, gata cu bãlțile, gata cu udatul pe timp de ploaie! Aiurea! Nici bine n-au terminat de turnat asfaltul și a plouat. Când colo… ce sã vezi! La marginea bordurii… o baltã ceva mai lungã de 4m! De ce ‘or mai pune atâtea puncte de verificare, la ce ‘or folosi telemetrele din dotare? Si… întrebarea de baraj este: Oare nimeni nu este “în spatele” lor sã verifice lucrarea? Cine semneazã de luare în primire a lucrãrii? Înțeleg cã ține de primãrie lucrarea, dar la decontarea acesteia existã cineva care “semneazã” ca Primarul?
Eu unul…, m-am cam sãturat de aceastã mentalitate. Oameni buni, nu mai merge așa! Dacã tot facem un lucru…, hai sã-l facem cu simț de rãspundere! Dacã o stradã se asfalteazã conform normativelor odatã la 5 ani (sã zicem!), apãi… mã aștept ca mãcar 3 ani sã nu fie nevoie de reparații capitale! Fiecare astfel de reparație costã! Costã bani publici, bani publici care… nu prea mai sunt!

Mâhnirea lu’ Popa’s  

În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

2 comentarii:

Anonim spunea...

"Razboiul" cu "dorel" sau cu "liviu N." este sortit esecului, clar!
Iar utilajele empirice fac "buget"...despre "borduri" am aflat ca vor fi schimbate(cu unele de criza)...
Alunga parerea de rau!
Poate ca meritam, poate ca nu...devino univers si lasa-i pe altii sa ramana "praf si pulbere"...

Popa's spunea...

Apai...
Nu prea ma lasa "inima"! Prea multa batjocura... Pe o parte ne plangem de lipsa fondurilor, pe de alta... ne batem joc de ei!
Cat despre al nostru sector si "Primarul portocaliu"..., as putea spune ca's multumit cand merg pe strada si arata "omeneste", cand merg in parc cu copkilu' si totul este nou, cand vad cate locuri de parcare sunt in sectorul nostru fata de alte zone ale capitalei; dar as putea spune ca's "scarbit" cand aflu ca ne permitem sa dam 35 mil EUR pe o fantana la care se lucreaza-n Parcul IOR pe langa bisericuta de lemn...