luni, 25 octombrie 2010

Coincidenţă... sau Pură întâmplare?



În urma cu ceva ani...
Eram în căutarea unui loc de muncă. După o lungă experienţă în vânzări de ”hrană spirituală”, după o ascensiune pe cale ierarhică, ajunsesem într-o poziţie finală. Mai sus de atât... Nu se mai putea! În plus, simţeam că mă „învârt în cerc”. Drept pentru care, am zis că a sosit timpul pentru o nouă provocare. Aveam nevoie de o confirmare într-un domeniu nou pentru mine.

În urma aplicării pe un site de specialitate pentru un post de Key Account Manager, mă trezesc că sunt invitat la un interviu. La ora specificată..., sunt deja în faţa Managerului. După câteva întrebări puse de acesta cu referire la activitatea mea anterioară, mă văd nevoit să-l întreb care este gama de clienţi, cum este structurată distribuţia, care este logistica, tendinţele pieţei, precum şi multe altele pentru care doream răspunsuri, pentru a-mi face o idee despre Manager, despre stilul şi maniera de conducere a acestuia, precum şi despre situaţia din acel moment a societăţii respective. Marele meu „noroc”, până în acel moment, mizase doar pe două canale de distribuţie: Hypermarket/Supermarket şi reţele de benzinării. Tot ce însemna reţea de Retail clasică... lipsea cu desăvârşire. În afara a câtorva magazine de specialitate, şi acelea din Bucureşti... în rest nimic! Îmi aşez eu gândurile în ordine..., îmi fac repede câteva calcule estimative..., şi mă pun pe expus viziunea mea de dezvoltare, despre cum văd eu paşii de urmat, precum şi ordinea acestora. Stă Managerul şi-mi ascultă scurta mea expunere, iar într-un final îmi spune că mai are câteva interviuri de ţinut, dar în maxim trei zile voi primi un răspuns.
Ce pot să vă mai spun decât că..., nu au trecut nici măcar trei ore, nu am reusit nici măcar să ajung acasă, şi am primit telefon de la acesta, interesat fiind de posibilitatea mea de a începe cât mai repede. Dat fiind că eram „liber”, m-am prezentat la servici de a doua zi. La prima oră a primei zile de muncă, am „negociat” salariul, comisioanele si bonusul de performanţă. Am decis de comun acord să încep pe un palier salarial mic, urmând ca în funcţie de performanţele obţinute să renegociem salariul după şase luni. Totodată, am decis ca în primă fază să mă ocup exclusiv de deschiderea de noi magazine pe segmentul Retail, urmând ca eu să negociez contractele, eu să fac propunerile de comenzi, şi... tot eu să le livrez marfa. Altfel spus... Eu să centrez, şi tot eu să dau cu capul!
În acel moment, în cadrul acestei societăţi exista o persoană de sex feminin ce deţinea funcţia de Director vânzări, dar care nu putea face faţă tuturor cerinţelor dat fiind volumul mare de muncă şi al problemelor ce trebuiau rezolvate cu prioritate. După o scurtă perioadă de acomodare precum şi de cunoaştere între noi, în urma unor discuţii purtate în trei (Managerul şi noi, cei doi cu funcţii de executiv), s-a ajuns la concluzia că pentru a pune lucrurile la punct într-o perioadă cât mai scurtă..., mai era necesară încă o persoană. Aşa a apărut şi a treia persoană cu funcţii executive.
Şansa a făcut să facem o foarte bună echipă împreună. Într-o primă fază, ea a rămas doar cu reţelele mari de Hypermarket/Supermarket, el a preluat reţelele de benzinării, iar eu m-am ocupat în continuare cu deschiderea de noi puncte de distribuţie. După mai puţin de trei luni de activitate, în urma apariţiei primelor rezultate pozitive, am fost invitaţi la o şedinţă ad-hoc mai aparte dată fiind locaţia... un restaurant. Acolo, după ce am vorbit despre ce s-a întâmplat în scurta perioadă de lucru în acea echipă, după ce ne-a mulţumit pentru foarte bune rezultatele obţinute într-un timp foarte scurt, ne-a înmânat fiecăruia câte o decizie. Era o decizie de mărire de salariu postdatată (cu aplicabilitate de la începutul anului următor), cu antetul firmei şi semnătura domniei sale. Ce să vă spun..., decât că toţi trei am făcut ochii cât cepele! În cazul în care atingeam targetul propus..., salariul nostru se mărea de patru ori. Salariul! Nemaivorbind de comisioane şi alte bonusuri. Vă daţi seama ce însemna asta pentru noi, vă daţi seama cum am primit această decizie.
Ce să mai spun decât că... vreme de şase luni am tras ca nebunii! Astfel că la bilanţul de la crăciun situaţia stătea cam aşa:
-          Dacă la momentul angajării mele în cadrul societăţii 100% vânzări erau făcute pe două canale de distribuţie, la sfârşit de an reţeaua înfiinţată de mine aducea cca 30% din „tort”, nemaivorbind că acest lucru era făcut de un singur OM ce făcea Van-sell.
-          Targetul nu doar că fusese atins, aveam chiar şi o depaşire.    
-          CA s-a mărit considerabil pe fondul creşterii vânzărilor pe segmentele vechi, la care se adăuga şi segmentul nou condus de către mine.

Vă daţi seama cum am aşteptat începutul noului an, moment în care ar fi trebuit să intre în vigoare deciziile de mărire de salariu! Ne făcusem treaba, ţintele asumate erau depăşite, acum urma să ne primim recompensele meritate.
Numai că..., în „dulcele spirit românesc” atunci când am deschis discuţia despre mărirea de salariu promisă în urmă cu mai bine de şase luni, decizie ce fusese semnată de el în caliate de Manager General, ni s-a spus că acestea nu pot fi onorate. Singura mărire pe care ne-o putea oferi... era de un milion lei. Atât! Am stat, am analizat şi i-am spus că în aceste condiţii eu nu mai pot colabora. Chiar dacă nu aş fi luat în calcul acea decizie, tot ar mai fi existat între noi o alta din momentul angajării mele, care spunea că dupa şase luni de la începerea activităţii mele se va face evaluarea performanţelor şi se va renegocia salariul... Am plecat de acolo cu un gust amar. După o bună perioadă de „tras pe brânci”, atât eu, cât şi ceilalţi doi colegi de-ai mei cu care făceam echipă în conducerea departamentului vânzări, ne simţeam înşelaţi în aşteptările noastre, ne lăsaserăm păcăliţi şi umiliţi la modul cel mai urât cu putinţă. Nu ne mai rămânea decât mulţumirea sufletească a lucrului bine-făcut! Atât!



După mai puţin de trei luni de la plecarea mea, a plecat şi a doua persoană din conducere. A mai rămas doar cea pe care o găsisem eu acolo atunci când am început activitatea. Ea..., a plecat după aproape un an, luată fiind de cel ce plecase după mine. Ei au ajuns să facă iarăşi echipă, dar într-o altă firmă. Noi, chiar dacă plecasem care-încotro fiind implicaţi în alte proiecte, am păstrat legătura. Bunele rezultate obţinute împreună ne-au sudat ca şi echipă de vânzări. Ne-am mai văzut la câte o cafea, am mai schimbat impresii, ne-am mai adus aminte de activitatea noastră comună şi de modul în care ne rezolvam problemele.
De-alungul anilor ce au trecut, în câteva rînduri au încercat să mă momească să mă alătur lor la firma unde lucrau. Dată fiind implicarea mea într-o serie de proiecte ce-mi erau „de suflet”, nu i-am urmat în acele momente. Anul acesta, mi-au făcut o nouă propunere. Tocmai ce se luase decizia înfiinţării unui nou post de Key Account Manager în urma apropierii momentului de semnare a două contracte cu două conturi mari, clienţi de care ar fi urmat  să mă ocup exclusiv. Este de la sine înţeles că interviul cu Directorul de vânzări a fost unul..., mai mult de formă. Eram „susţinut” de două persoane de decizie din compartimentul vânzări, şi una este să angajezi o persoană total necunoscută căreia-i ia ceva timp până se acomodează, şi alta este atunci când cel angajat a mai colaborat cu o parte din oamenii în echipă, iar timpul necesar pregătirii acestuia pentru post, precum şi perioada de acomodare se scurtează.
Aşa a început noua aventură comună cu cei ce mai lucrasem împreună. Aventură..., care s-a terminat foarte prost pentru mine... după doar trei luni de activitate! De ce, sau cum s-a ajuns aici? Să luăm punct cu punct:
-          Am fost angajat printr-o decizie a Directorului de vânzări, în urma analizării situaţiei existente în cadrul compartimentului, precum şi în urma consultării celor doi foşti „coechipieri”. Această decizie a fost luată fără „cunoştinţa” Managerului General. Astfel acesta s-a „trezit” cu un angajat nou despre care nu stia... nimic! (asta am aflat-o după cca o săptămână de lucru!)
-          La nici două săptămâni după începerea activităţii mele, Directorul de vânzări a plecat în concediu de odihnă. În urma analizării situaţiei..., am avut senzaţia că ceva se întâmplase între cei doi, respectiv Managerul General şi Directorul de vânzări. În cele aproape două săptămâni cât acesta a venit la birou, până la plecarea în concediu, de câte ori am încercat să vorbesc cu el, nu am reuşit decât pentru foarte puţine clipe. Deşi în cadrul interviului mi s-a spus că până la momentul începerii activităţii mele acele două contracte vor fi semnate, acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar... după trei luni.
-          Am cerut lista clienţilor cu care se lucrează, în speranţa că voi deschide noi puncte de desfacere, iar astfel nu voi sta degeaba până când mă voi ocupa strict de ceea ce mi se propusese la început. Nu am reuşit să primesc această listă!
-          Imediat după plecarea în concediu a Directorului de vânzări, am fost chemat la o discuţie de Manager, moment în care am şi aflat ca domnia sa nu ştia nimic despre cooptarea mea în echipă. În finalul discuţiei a rămas că se va gândi la posibilităţile existente în cadrul departamentului de vânzări, dat fiind că acele contracte aveau şanse mici de a se încheia... Din acel moment, Managerul a decis să se instaleze în biroul nostru. Atunci, mi-a fost clar că între cei doi ceva se rupsese, iar concediul nu era decât un motiv de ieşire din scenă a acestuia.
-          După o lună de activitate, ne-am trezit cu Directorul de vânzări care venise să ne mulţumescă pentru activitatea noastră sub comanda lui de până atunci. El tocmai ce îşi depusese demisia din funcţie. Astfel, cea mai veche persoană din firmă, ieşea din schemă.
-          Dată fiind situaţia economică din ţară, dată fiind scăderea vânzărilor la produsele promovate de societate, a urmat un val de concedieri. Una din firmele grupului a fost închisă, au fost concediaţi un număr de angajaţi din mai multe departamente. În mod logic, am fost chemat şi eu şi mi s-a pus în vedere că începând cu data de..., după perioada de preaviz conformă cu cu contractul, îmi voi înceta activitatea din cadrul firmei.

Ce mai puteam să spun? În momentul în care luasem decizia să mă alătur lor, îmi depusesem demisia din locul unde lucram, loc unde... puteam fi şi azi. Luasem această decizie, în speranţa „de mai bine”, mai ales că acasă mă aştepta un copil, un copil ce avea „nevoi”. Totodată, i-am spus Managerului că-i înţeleg decizia, văd şi eu ce se întâmplă în ţară, ba mai mult, mi-am făcut şi eu singur calcule, iar astfel ştiu cam cât ar trebui să aduc eu în firmă minim, măcar pentru acoperirea salariului.

Astfel..., dupa cca trei luni de activitate, am fost demis pe „motive economice”. După plecarea mea, în mod normal, am păstrat legătura cu foştii mei colegi. Astfel, am putut afla că situaţia se schimbase radical. Odată cu mutarea Managerului alături de cei din echipa de vânzări în acelaşi birou, acesta..., ca un făcut, aproape-n fiecare zi în jurul orelor 3... o punea de o şedinţă de lucru, şedinţă care se termina invariabil... cel mai devreme la orele 21pm! S-a întâmplat ca acesta să-i ţină şi până la 23pm. Toate aceste şedinţe corelate şi cu atmosfera din ce-în ce mai apăsătoare şi mai încărcată..., au condus la prima demisie.

La fel ca în cazul fostei noastre activităţi comune, cel ce mă propusese aici, şi-a dat demisia la nici 3 luni după plecarea mea, fie că aceasta a fost fortuită... fie că Nu.
Se întâmpla pentru a doua oară ca el să plece după mine într-un termen relativ scurt.



Joc al sorţii? Coincidenţă?
Pură întâmplare?
 


În ciclul “Trăirile lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

Niciun comentariu: