joi, 11 noiembrie 2010

Adeverinţa


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”:

Mai săptămâna trecută, mânat de nevoia unei hârtii doveditoare de la Administraţia Financiară, precum şi a unor informaţii de la Agenţia locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă a sectorului 1, mă înarmez cu „răbdare şi tutun”..., şi plec de-acasă de dimineaţă în speranţa unei rezolvări cât mai rapide cu putinţă. Aşa... a început periplul meu între diversele Autorităţi locale.
Deşi ştiam că sediul din Piaţa Amzei al Forţelor de muncă era în renovare, după ce am „consultat” mai multe site-uri de specialitate şi am văzut că în toate (încă!) apărea adresa din Piaţa Amzei nr.13, am decis să mă deplasez în acea zonă, mai ales că în imediata apropiere ştiam că este şi o Sectie Financiară a sectorului 1. Bineînţeles că... toată zona aferentă Pieţei era împrejmuită, piaţa fiind în construcţie, iar clădirea ce adăpostea atât Teatrul Ion Creangă, cât şi Forţele de muncă ale sectorului 1, fiind în renovare. 



De-atâta lucru să mă împiedic? Dau repede o fugă la Administraţia Financiară aflată în imediata apropiere, mă înfiinţez la recepţie şi-ntreb doamna aflată acolo ce mă interesa. Aflu astfel cu stupoare că singurul loc de unde puteam ridica adeverinţa ce-mi era necesară... era cel din Str. Roma! Totodată..., la întrebarea mea referitoare la actualul sediu al Forţelor de muncă ale sectorului 1, aceasta mă îndrumă către zona Magazinului Muzica, respectiv Str. Ion Câmpineanu.  
Zic...
Hai spre Muzica! Vedem ce rezolvăm acolo..., apoi o luăm cătinel-cătinel spre zona Dorobanţi la Administraţia Financiară. O iau eu la pas, mai ales că afară era o frumoasă zi însorită de toamnă, şi... bineînţeles că odată ajuns acolo... găsesc eu nişte servicii ce ţineau de Administraţia Locala, numai că nu era ceea ce aveam eu nevoie. Ajung la un birou tocmai de la etajul doi, îndrumat fiind de către „badenguard-ul” nelipsit de la intrarea-n orice instituţie de stat. Acolo, aflu că ceea ce căutam eu... era tocmai în zona mall-ului Liberty Center! Ce dracu o căuta sediul unei instituţii ale sectorului 1..., la mama dracului aproape de Rahova? Aştia chiar nu or fi găsit o clădire mai aproape de cetăţenii şi sediile firmelor înregistrate în sectorul 1?
Cobor..., plec direct către Dorobanţi, vizita la Forţele de muncă nemaifiind de actualitate, dat fiind faptul că aveam o mai mare nevoie de acea Adeverinţă decât de informaţia de la Forţele de muncă. Iarăşi călător la pas printr-un Bucureşti plin de tranşee, lăsate în urma unor lucrări lăsate de izbelişte, printre frunze ruginii căzute din copaci şi lăsate nemăturate..., într-un târziu ajung şi în Str. Roma. Îmi arunc privirea de jur-împrejur... în căutarea unui ghişeu câştigător, unde să mă pot informa măcar despre ce... şi cum ar trebui să fac pentru a intra în posesia măreţei adeverinţe. Cum mă tot uitam eu prin aglomeraţie, ca tot cetăţeanul de rând..., dau cu ochii de sor’mea! Gata! Am găsit soluţia salvatoare! Cum ea vine aproape zi de zi cu diverse probleme pe la instituţiile de stat din sectorul 1..., ea ar trebui să ştie cel mai bine. Îmi spune ea unde e biroul cu informaţii, intru-năuntru unde dau de o „cucoană”... tare ocupată cu răspunsul la telefon. O aştept să termine convorbirea..., nici nu-mi termin de spus păsul, şi-mi spune să completez o cerere pe care o voi găsi pe raftul din holul instituţiei, apoi să o depun la Biroul 5. 



Ce nu aţi înţeles?
Vă mai explic odată! Ai nevoie de o adeverinţă, o iei din instituţie în instituţie până tragi cartea câştigătoare, apoi completezi matale o cerere..., pentru că nu-i aşa..., nu-ţi pot înmâna o adeverinţă cum că nu ai venit, dacă nu depui şi o cerere în prealabil, după care trebuie să o şi analizez!
Iau cererea, dau cu subsemnatul, mă aşez la coadă la Biroul 5, ajung după circa 5 minute faţă în faţă cu persoana din spatele ghişeului. Citesc un anunţ ce tronează pe geamul ce ne desparte. Orice adeverinţa necesară, se eliberează după 24 de ore de la depunerea cererii. Îi înmânez funcţionarei cererea completată, îmi spune că trebuie să vin a doua zi după ea, şi... îmi introduce CNP-ul în calculator (cred că... ştia ea ce ştia!).
Zice: Staţi aşa... că nu vă pot da Adeverinţa! Aveţi o restanţă la buget! Trebuie să vă duceţi la Camera... pentru rezolvarea problemei!
Hai la Camera..., să vedem şi noi... Ce şi cum! Să vedem de unde până unde suntem restanţi la buget, nemailocuind de mai bine de patru ani în acest sector, iar în toamna anului trecut plătisem tot ce figura la Rolul meu în urma blocării contului bancar de către aceştia. Intru eu plin de încredere, mă întâmpină o funcţionară în vârstă, iar la întrebarea acesteia, îi spun de problema ivită. Introduce şi domnia sa CNP-ul, şi... cu un zâmbet larg afişat pe faţă, de parcă ar fi prins vreun mare infractor, îmi spune candid că sunt posesorul unui „rest” de plată, sumă rezultată în urma recalculării impozitului pe venitul global... pe anul 2002!!!
Poftim??? Deja... tensiunea-mi urcase la cote alarmante. Conform hârtiei listate, la regularizarea aplicată asupra declaraţiei de impozit pe venitul global aferentă anului 2002 (!!!), pe care nu mai aveam cum să o contest... (probabil pe asta se şi miza!), la regularizare mai avusesem de plată suma de 76 RON, numai că din 2008 când au încercat să mă înştiinţeze, până în zilele curente, cu majorări şi dobânzi penalizatoare, aveam de plată 146 RON! Nu contestau faptul că scrisoarea de înştiinţare nu mi-a parvenit, dar pentru că nu am „ridicat” înştiinţarea, am fost înştiinţat prin publicarea în Monitorul Oficial!!! Deci, puteam afla cu uşurinţă faptul că sunt dator la stat..., dacă citeam publicaţia Monitorului Oficial, de parcă alte treburi nu aveam! A apărut şi Seful de serviciu, i-am spus şi acestuia că aceasta situaţie mi se pare a fi de domeniul hazardului sau a absurdului, având în vedere că la sfârşitul anului trecut mai trecusem prin acele birouri în urma blocării contului, iar atunci nu mi s-a comunicat nimic. Dar... într-un penibil dialog al surzilor, eu susţinându-mi cauza, iar ei încercând să-mi explice că Administraţia Publică Locală nu-i totuna cu Administraţia Financiară (deşi cu 1 an în urmă fusesem chiar şi în acel birou!), iar „Rolul” de la Fisc al unei persoane nu este comun la bugetul local şi la bugetul de stat, lucru ce mie... mi se pare a fi o mare ABERAŢIE! De ce trebuie eu ca şi cetăţean al acestei ţări, trebuie să mă duc la 2 Instituţii ale Administraţii Financiare, una Locală şi una De Stat, când ar trebui să rezolv... totul într-un singur loc?
Aşa că am intrat în acel birou BOU..., şi am ieşit VITĂ!
Ies din birou, şi-i arăt lu’ sorella, care m-a aşteptat în tot acest timp, hârtia ce tocmai îmi fusese listată. Se aştepta la ceva de acest gen, după ce şi în faţa ei la ghişeul cu pricina fusese o persoană care de la 1 RON..., ajunsese la aproape 50 RON de plată! Ba... mai mult! Şeful ei, primise în urmă cu 2 ani, o decizie de regularizare de cca 9.000 RON. O plătise la timp, dar în anul următor a primit iarăşi aceeaşi imputare. După multiple vizite făcute la conducerea Administraţiei, cu tot felul de acte doveditoare ale plăţii efectuate, au recunoscut ca se produsese o dublare de impunere, urmând a se regla. Bineînţeles că... anul acesta s-a trezit iarăşi cu impunerea cu pricina!
Neavând altceva de făcut, ştiind foarte bine că primirea Adeverinţei necesare este strâns legată de plata acelei datorii..., m-am aşezat iarăşi la coada de la Biroul 5, într-u rezolvare. După alte 5 minute petrecute la coadă, ajung iarăşi faţă în faţă cu funcţionara, aceasta mă trimite la caseria ce se afla la ghişeul 8A, şi-mi promite că dacă plătesc „datoria”, îmi dă pe loc şi mult aşteptata Adeverinţă, nemaifiind necesar să mai „bat drumurile” şi a doua zi. Fac plata, fac iarăşi coada de la Biroul 5, ajung iarăşi la ghişeu, numai că se schimbase tura între timp. Nu mai era funcţionara... cea binevoitoare. Asta... era mai „greţoasă”! După ce răsfoieşte câteva hârtii rămase pe birou, îmi înmânează Adeverinţa, şi-mi spune să mă duc la ghişeul 3... pentru a mi se da un număr de înregistrare! Mai stau şi aici la coadă, şi... între timp îmi aduc aminte că o astfel de Adeverinţă mi-ar fi de folos şi în cazul depunerii dosarului pentru Şomaj. Odată ajuns în faţa funcţionarei de la acest ghişeu, o întreb pe aceasta dacă pot trage la Xerox Adeverinţa ce tocmai o primisem, iar apoi să primesc eventual 2 numere de înregistrare, câte unul pentru fiecare loc unde-mi era necesara adeverinţa. Bineînţeles că... acest lucru nu era posibil! Ce zic... Dacă tot am ajuns până aici, dacă tot am rezolvat, am plătit..., hai să mai iau o cerere, să o completez, şi să mai îmi listeze una. Ei... Aşi! Păi... Ce-i după poftele mele? Stau iarăşi la coada Ghiseului 5, ajung în faţa greţoasei funcţionare, îi spun de dorinţa mea de a-mi mai fi înmânată o Adeverinţă, îmi primeşte Cererea..., dar totodată mă invită a doua zi pentru ridicarea acesteia! Degeaba i-am arătat hârtiile ce tocmai îmi fuseseră înmânate tot de domnia sa, ea îmi arăta maldărul de dosare pe care le avea de lucrat, precum şi afişul prin care eram anunţat ca Adeverinţele se pot ridica a doua zi după depunerea... cererii!
Bleah! Deja scârbit de atitudinea funcţionarei cu pricina, îmi pun numărul de înregistrare pe prima Adeverinţă, urmând ca cea de a doua să fie ridicată de către a mea soră, a doua zi. Ajuns acasă, constat că de la plecare mea către rezolvarea unor „probleme”, şi până la reîntoarcerea mea fără a rezolva altceva decât o amărâtă de Adeverinţă, trecuseră mai bine de 5-6 ore! Oricum..., cred că mai bine că am preferat să merg cu metroul şi apoi pe jos, decât cu maşina. Dacă aş mai fi mers şi cu maşina, dacă intram în aglomeraţia traficului Bucureştean la ore de vârf, dacă m-aş mai fi şi învârtit după un loc de parcare..., cred că mi-aş fi „tras gloanţe-n cap”!

În loc de concluzie:
-          Înainte de a pleca să rezolvi o astfel de situaţie... Înarmează-te cu răbdare! Nimic nu este aşa de simplu precum pare!
-          FUNCŢIONARII - Câteodată...-l mai înţeleg şi pe Băse’, atunci când vorbeşte despre numărul mult prea mare de funcţionari, precum şi de calitatea îndoielnică a multora dintre aceştia. Prea multe Foruri, Comitete şi Comiţii, prea multe ghişee, prea trebuie să stai la multe cozi pentru tot felul de avize şi ştampile sau numere de înregistrare. Apoi, aşa cum am mai spus... la toate astea se mai adaugă şi calitatea profesională a acestor funcţionari. Numai că... tot aşa de bine, sunt ferm convins că atunci când se fac restructurări, sunt preferate alte criterii decât cele de competenţă.
APARATUL DE STAT – Atâtea Administraţii înfiinţate..., încât nu mai „ştie stânga ce face dreapta”, din asta neavând de pierdut decât cetăţeanul. Atâtea Organe decizionale încât... Multe ar fi de vorbit pe acest subiect!  



În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:
 

Niciun comentariu: