sâmbătă, 19 februarie 2011

Aventuri în România 3





Rezolvare în pur stil românesc

În 30.01.2006 Gheorghe Barbu,  ministrul muncii de la acea vreme, dădea un comunicat de presă prin care ne anunţa: 
“În acest an va începe un proces extrem de dificil, de preluare a datelor din cărţile de muncă şi aducerea lor la zi. Este un proces care se va întinde pe cel puţin doi ani de zile, acesta fiind un termen extrem de optimist. Este vorba de peste şapte milioane de cărţi de muncă. La acest proiect vor lucra 2.300 de persoane. Prin efectuarea acestei activităţi, fiecare persoana activă din România îşi va cunoaşte punctajul la zi al pensiei. Va fi un proces dificil. Vom face şi o scanare a cărţilor de muncă. După perioada în care vom aduce la zi datele din cărţile de muncă putem vorbi de eliminarea acestora.”

Mai acum vreo două săptămâni, nu ştiu ce-i vine lui sorella, şi-n timpul unei discuţii mă întreabă:
-          Auzi..., dară tu ai cartea de muncă scanată? Că termenul tocmai ce a expirat de la sfârşitul anului, şi am văzut săptămâna asta când am fost cu oarece treburi pe la Casa de pensii o coadă foarte mare la ghişeul pentru depunerea cărţilor de muncă pentru scanat, iar acum... cei ce nu au depus în termenul stabilit de lege plătesc o amendă de 150 lei.
Stau..., analizez..., mă gândesc..., iar răspunsul meu vine prompt:
-          - Dară eu..., de unde să ştiu? Mă gândesc doar că..., am lucrat cu carte de muncă până în luna august a anului trecut, iar de atunci îmi caut de lucru şi nu stau să îmi controlez cartea de muncă...să văd de este scanată sau nu!  Asta înseamnă că eram în „termen”, şi mă gândesc că acel angajator ar fi trebuit să se ocupe de această problemă!
-          - Da..., da..., stai tu liniştit! Să vezi tu cum o să plăteşti tu acuma amendă dacă nu o ai scanată!
-          - Băăăăă..., tu eşti cu capul? Cum să plătesc eu amendă? Pentru ce? Pentru ceva de care trebuia să se ocupe altcineva? Eu de unde trebuia să ştiu aşa ceva? M-a înştiinţat cineva, iar eu nu m-am prezentat? Mi se pare o mare porcărie, aşa cum numai statul român... şi „onor” guvernanţii români o pot face! Un model de rezolvare „pompieristicâ” a problemelor!
-          - Mai bine caută.ţi cartea de muncă..., şi vezi că „la spate”, pe ultima pagină ar trebui să ai o ştampilă pe care scrie „Scanat”.
A doua zi, caut eu prin actele mele, dau de cartea de muncă, o răsfoiesc, şi bineînţeles că nu dau de nici o ştampilă aplicată cu inscripţia „Scanat”. Eeeeeeeee... Hai că am dat de dracu! Dară... de ce trebuie să „plătesc” eu pentru ceva ce nu au facut alţii?
Înarmat cu „răbdare şi tutun”..., după ce mi-am făcut o copie după fiecare filă a cărţii de muncă, precum şi după cartea de identitate, dau o fugă la Casa de pensii. Mă aşez eu frumuşel la coada ce număra la acea oră cam 15 persoane.  Era ora 10. Stau şi mă uit la lumea de la coadă, mă uit şi-i analizez. La coadă aşteaptă cuminţi spre a-şi depune cartea de muncă într-u scanare de la mai tineri la persoane aflate la o vârstă ce se apropie de pensionare, de la persoane mai prost îmbrăcate ce îşi arată statutul de şomeri la persoane mai bine îmbrăcate care îmi dau impresia unor posesori de PFA-uri, mare parte din ei contrariaţi fiind la primirea veştii că nu-şi mai pot preda cartea de munca spre scanare decât în urma achitării unei amenzi în valoare de 150 lei... La ghişeu, totul se face... manual! Astfel că, pentru fiecare persoană ajunsă în faţa funcţionarei se pierde câte 10-15 minute. Până scrie amenda..., până completează toate rubricile, până pleacă omul la un alt ghişeu să plătească amenda, până se întoarce cu dovada achitării, până îi completează actul doveditor al primirii cărţii de muncă spre scanare..., uite aşa trece timpul! Stau la coadă, în speranţa „scăpării” de la plata amenzii. În faţa mea, un domn bine îmbrăcat, trage cadru după cadru cu un mic aparat foto. Fotografiază lumea aflată la coadă în aşteptarea predării cărţii de muncă, se fotografiază pe el la coadă cu spate la ghişeu, fotografiază ghişeul precum şi persoana din spatele geamului. Odată ajuns la ghişeu, după ce a achitat amenda de rigoare, mai trage câteva cadre cu amenda şi copia achitării amenzii, apoi cu actul doveditor al predării cărţii de muncă. Hai că mai am o singură persoană şi voi fi faţă în faţă cu funcţionara. Inima îmi bate cu putere dat fiind că bani în buzunar nu am pentru a putea achita o eventuală amendă. O femeie „se bagă-n faţă” pentru a primi câteva informaţii...
-          - Stimată doamnă, amenda este obligatorie, oricare ar fi motivul pentru care nu s-a depus cartea de muncă?
-          - Din păcate... Da!, îi răspunde funcţionara.
-          - Dar... eu am avut cartea de muncă lăsată la ITM pentru înregistrare şi preluarea datelor, am ştampila pusă pentru acest lucru. De ce nu a fost făcută şi scanarea atunci?
Fără... răspuns! Funcţionara tace, nemaiavând nici o replică la această întrebare...
-         -  Bine..., bine..., dar cât durează această formalitate, dacă o depun acum acum... când o ridic gata scanată?
-          - Păi... acum o lăsaţi, şi veniţi să întrebaţi de ea... cam peste 6-7 luni!
-          - Poftim? Dar de ce durează atât?
-          - Pentru că au fost făcute restructurări la sfârşitul anului, şi cei ce erau angajaţi pentru aceasta treabă au fost daţi afară, iar acum nu are cine să le scaneze! Nu vă rămâne altceva de făcut decât să vă rugaţi să mai angajeze pe cineva pentru asta, dar cum bugetul este sărăcit..., se poate întâmpla să dureze şi un an sau doi! Nimeni nu s-a aşteptat la o asemenea amploare a fenomenului! Se pare că foarte mulţi oameni au rămas pe dinafară, multe firme nu le-au depus..., şi aşa s-a ajuns la această situaţie.
-          - Doamnă, dar... dacă nu o depun acum, există riscul ca în jumătate de an sau un an să nu mai fie primite spre scanare?
-          - Nu ştiu! Nu am cunoştinţă de aşa ceva...
Tocmai în faţa mea, s-au terminat amenzile. Mai trec circa 15 minute până apare o persoană cu un carnet nou de amenzi, bineînţeles... neştampilate! Stau ca pe ghimpi, aştept să termine de ştampilat şi să mă ia în primire funcţionara. Sunt curios ce se va întâmpla! Voi fi stat la coadă de pomană, neavând bani pentru achitarea amenzii..., sau voi scăpa de plata acesteia?
-          - Stimată doamnă..., eu am avut servici până în luna august a anului trecut, de atunci fiind în căutarea unui loc de muncă.
-          - Sunteţi înregistrat în evidenţele de la şomaj?
-          - Nu doamnă, nu am reuşit! Am făcut până acum mai mult de trei drumuri între medicul de familie şi Agenţia pentru şomaj, am ajuns până la Directoarea agenţiei... şi tot nu am rezolvat.
-          - Atunci... cu părere de rău, va trebui să achitaţi plata amenzii, în caz contrar nu o puteţi depune. Eu vă înţeleg că nu aveţi de unde să plătiţi, neavând muncă şi implicit venituri, dar...
-          - Cum pot rezolva? Există posibilitatea de a vorbi cu cineva care are puteri depline spre a mă scăpa de această amendă?
-          - Ce vă pot spune... decât să vă îndrum către şefii noştri. Încercaţi să vorbiţi cu cei de la camera... aflată la etajul 2 al clădirii.
- Bun... Mă înfiinţez în faţa biroului cu pricina. Bat la uşă şi intru. Înăuntru o persoană pare să aibe un „client”, la alte două birouri două funcţionare se pregătesc de masă. Le urez frumuşel „Poftă bună” şi ies afară. Am învăţat demult că pe om nu trebuie să-l deranjezi de la masă. Cu nici un chip! Este dreptul oricărui om de a nu fi deranjat, iar pauza de masă este sfântă. Aşa că... ce mai conta o aşteptare de 10 minute sau o jumătate de oră. După cât am stat la coadă la ghişeu... nici nu mai conta! Însă, după nici 5 minute, imediat după ce persoana ce părea a fi client a ieşit din birou, mă trezesc invitat înăuntru. Chiar dacă deja avea pregătită mâncarea pe birou, chiar dacă am menţionat că nu doresc a-i deranja de la masă şi pot aştepta..., totuşi am fost invitat să mă aşez şi să.mi spun păsul.
Am reluat ceea ce am vorbit şi cu funcţionara de la ghişeu, i-am menţionat faptul că mi se pare o aberaţie ceea ce se întâmplă, mi se pare aberant să plătesc o amenda eu... în condiţiile în care de la momentul intrării legii în vigoare şi până la acest moment au trecut cam patru ani, patru ani în care onor angajatorii mei din această perioadă trebuiau să se ocupe de acest lucru. Se uită la mine, analizează spusele mele, pune mâna pe telefon şi spune funcţionarei să-mi primească actele. Îi mulţumesc respectuos, le doresc poftă bună în continuare, şi mă întorc la ghişeu unde-mi este primită cartea de muncă şi-mi este înmânat formularul ce atestă acest lucru.
Mă uit la ceas. Au trecut aproape patru ore din momentul aşezării mele la coadă. Am lăsat la plecarea mea alte 15 persoane în aşteptarea predării...

A doua zi
Nu-mi pot reveni. Sunt contrariat, de aceea apelez la „Sfântul Google” pentru a mă lămuri cât-de-cât asupra acestui fenomen ce face parte dintr-o Românie tot mai surprinzătoare. Mă opresc asupra a câtorva date găsite la repezeală după parcurgerea unor articole din presă, sau a unor comunicate ale factorilor de decizie...
          
“Guvernul a modificat, în acest sens, HG nr. 1768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la stagiul de cotizare realizat în sistemul de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001. Prelungirea acestor termene a fost determinată de faptul că operaţiunile de predare-primire a carnetelor de muncă, respectiv de scanare a acestora în vederea preluării datelor, sunt în derulare. Termenul de predare a carnetelor de muncă de către persoanele fizice şi juridice pentru activitatea de preluare a datelor a fost prelungit până la 30 noiembrie 2009 (termenul anterior 30 noiembrie 2008). De asemenea, termenul de predare a carnetelor de muncă în vederea scanării este 30 noiembrie 2010.
De asemenea, Hotărârea reglementează modalitatea de preluare a carnetelor de muncă pentru persoanele care nu mai au domiciliul în România, dar cărora le va fi deschis dreptul la pensie pe baza perioadelor de vechime în muncă realizate în ţară. Astfel, în situaţia foştilor asiguraţi ai sistemului public de pensii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, carnetele de muncă transmise prin poştă caselor teritoriale de pensii trebuie însoţite de copia actului de identitate a titularului. Pentru cei care optează pentru prezentarea carnetului de muncă prin intermediul unei persoane, carnetul de munca va fi însoţit de copia actului de identitate al persoanei desemnate de către titular.”
Aha!
1.      Deci…, activitatea de preluare a datelor a început în anul 2006, trebuia încheiată în anul 2008, dar din cauza…, această activitate s-a prelungit până la sfârşitul anului 2010! Mai întâi a fost un process de preluare a datelor ce erau înscrise în cartea de muncă a fiecărui roman aflat în activitate, pentru ca mai apoi să se trezească că aceste cărţi de muncă trebuie a fi şi scanate! Altă muncă… altă distracţie!
2.      Chiar şi în cazul în care această activitate a fost extinsă faţă de termenul iniţial cu (încă!) doi ani, la încheierea acestui termen se constată că au rămas nescanate un număr foarte mare de cărţi de muncă!!! Vina cui este? Cine a greşit? Oare nu cumva toată această acţiune nu a fost popularizată corespunzător? Care este atât de tâmpit încât să se trezească după 4 ani în care tot ar fi avut timp pentru acest lucru, că termenul a expirat şi trebuie să plătească o amendă deloc modică?
3.      Nu în ultimul rând este vorba de situaţia celor plecaţi peste hotare! Unii sunt plecaţi cu forme legale, alţii au decis să-şi ia lumea-n cap în speranţa unui trai mai bun. Normal că nu le-a trebuit cartea de muncă în original pe acolo. În general, de cumva au avut nevoie de ceva acte…, le-au facut copii, le-au tradus, iar mai apoi le-au legalizat prin diverse notariate. Câţi mai lucrează prin străinătăţuri şi nu au avut cunoştinţă de o asemenea reglementare? Să punem… 1.500.000? Să facem un calcul? Păi… e simplu! 1.500.000 persoane x 150 RON rezultă o sumă de 225.000.000 RON!!!

„Noi mai putem primi carnetele de muncă pentru scanare până în data de 30 noiembrie, iar datele vor putea fi prelucrate până la 31decembrie. Mai avem de primit între 12.000 şi 15.000 de carnete de muncă. Tot ceea ce trebuie să facă angajatorii şi persoanele fizice este să vină la noi cu cărţile de muncă. Noi le scanăm şi, în termen de câteva zile, le vom pune din nou la dispoziţia lor. Cei care nu le depun în timp util, vor fi sancţionaţi", a spus directorul CJPal judeţului Braşov, Mihail Tarbă.
Aha!
Deci… numai la nivelul judeţului Braşov au mai rămas între 12.000 şi 15.000 de canete de muncă la scanat. Dacă luam nivelul inferior ca fiind reală, rezultă: 12.000 persoane x 150 lei adică… 1.800.000 RON.

În 01 noiembrie 2010, la nivelul judeţului Ialomiţa, mai erau de scanat cam 5.000 de persoane, persoane care nu aveau un loc de muncă, sau care erau plecaţi în străinătate.  Mai facem un calcul: punem doar 3.000 persoane şi le înmulţim cu 150 RON. Rezultă… 450.000 RON!!!
La 01 februarie 2011, la nivelul judeţului Buzău, dintr-un total de 87.730 cărţi de muncă ce trebuiau scanate…, nu se reuşise a fi prelucrate şi scanate decât un număr de 37.054! Pentru că datele “se bat cap în cap”…, aş lua ca marjă datele de la Braşov, prin urmare o sumă de 1.800.000 RON de încasat din amenzi.
Înainte de termenul de finalizare a acţiunii de scanare cu doar două luni, la nivelul judeţului Bacău, mai rămăseseră de scanat ceva mai mult de 20.000 de cărţi de muncă. Pentru că mai erau două luni... voi pune o sumă similară cu cea de la Ialomţa, respectiv... 450.000 RON!!!

După ce am mai citi eu câteva materiale, am ajuns la o concluzie: Aş face o medie la nivelul ţării, şi aş estima ca fiind real un număr de 3.000 persoane la nivelul fiecărui judeţ care nu şi-au depus în termen legal cartea de muncă, prin urmare trebuie să achite contravaloarea amenzii. Voi face calculul raportat la suma de 150 RON, sumă care reprezintă minimul amenzii ce trebuie plătită de către persoanele fizice, unde nivelul amenzii este cuprins între 300-600 RON. Atenţie! Această amendă nu-ţi este înmânată decât dacă o plăteşti pe loc! Ea îţi este completată doar după ce funcţionara este sigură că te vei duce la caserie pentru a o achita!
Deci... 41 judeţe împreună cu Bucureştiul, dau 42. Dacă înmulţim 42 cu 3.000 persoane, ar însemna că la nivelul ţării ar mai fi rămas un număr de 126.000 de persoane cu cartea de muncă nescanată. Înmulţind acest număr cu 150 RON care reprezintă minimul amenzii, rezultă o sumă totală de  18.900.000 RON!!!
În cazul în care este real ceea ce am spus mai sus referitor la persoanele aflate la muncă în străinătate..., mai adăugăm şi de acolo 225.000.000 RON!!!
Atenţie! La acest calcul, am folosit doar nivelul amenzii pentru peroanele fizice! În cazul persoanelor juridice care nu au depus cărţile de muncă ale angajaţilor în termenul stabilit de către lege, nivelul amenzii este cuprins între 1.500 şi 5.000 RON!!!

Prin urmare..., vorbim de o sumă estimată a fi vărsată la bugetul statului, şi implicit la bugetul Casei de pensii care este tot mai mic..., de aproximativ 200.000.000 – 250.000.000 RON!!! Uite-aşa, onor guvernanţii noştri mai astupă câte o gaură din buget! Să greşesc eu pe undeva? Oare o fi bun acest calcul? Să fie subestimat..., sau supraestimat? Răspunsul ăsta... numai de la ei ar trebui să-l aflăm! Dar ei..., dar ei au vreun interes să ne spună acest lucru? Eu... Cred că NU!

UPDATE 07.06.2011 - Am fost să-mi ridic cartea de muncă conform termenului stabilit în momentul în care am lăsat-o pentru a fi scanată şi prelucrată... După o aşteptare de 1 oră şi jumătate la o coadă ce număra circa 20 de persoane, ajuns fiind în faţa ghişeului, după ce mi-au fost introduse datele în calculator..., am aflat că a mea "carte de muncă" se află în camera de scanat! La încercarea mea de a afla când îmi pot pot ridica Cartea de muncă, răspunsul a fost: "Este o cameră foarte mare unde sunt depuse toate Cărţile de muncă ce trebuiesc scanate şi prelucrate. Nu există personal care să se ocupe de această operaţiune... Poate să dureze încă o lună..., tot aşa de bine poate să mai dureze 5 luni! Prin urmare... Mai încercaţi! Noi... nu avem cum să vă înştiinţăm!"


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

Niciun comentariu: