luni, 28 martie 2011

Şi... Deţinuţii au talent!

Fără... cuvinte! Urmăriţi, apoi vă puteţi spune părerea! Sunt buni? Şi totuşi... Sunt "doară" nişte deţinuţi!

duminică, 27 martie 2011

Revolta foarfecelor



24 ale lunii martie din anul de graţie 2011.
Ne aflăm în anul 7 din mandatul prezidenţial al lui Traian Băsescu... şi-n anul 3 de conducere ministerială a metresei prezidenţiabile Elena Udrea, care după efectuarea unui stagiu de practică pe la Ministerul Turismului, a fost propulsată în cadrul unui Minister unde fondurile învârtite sunt cu mult mai mari. La proiectele pe care le derulează prin Ministerul condus de domnia sa..., odată cu finalizarea acestora au loc manifestări de inaugurare pompoase, la care sunt invitate televiziunile pentru a anunţa cu surle şi trâmbiţe finalizarea lucrărilor a 5 Km de autostrada. Sau... a unui teren de fotbal aflat într-o comună obscură de prin Prahova, loc unde cu greu mai poţi aduna de o echipă care să şi folosească acest teren. Sau... a unor blocuri ANL ce trebuiau date în folosinţă acum mai bine de un an, blocuri care însă... nu sunt racordate la reţelele de utilităţi. Sau... a unui patinoar edificat cu „doar” 10.000.000 EUR, ori a unei pârtii de schi şi o telegondolă într-un oraş condus de un membru marcant al PDL-ului dintr-o zonă cunoscută fiind doar pentru minerit.    
Astfel că... oricât de (Ne)important este obiectivul edificat, cocota prezidenţiabilă se deplasează la locul faptei pentru inaugurări pompoase, pentru a arăta ţării întregi ce lucruri frumoase s-au construit sub conducerea sa. Altfel... doar un prilej de a-şi etala ultimele ţoale cumpărate de prin ţări apusene, ultimele achiziţii de pantofi sau genţi de firmă. Oricum... nu au parte de „caşcavalul ministerial” decât judeţele/oraşele/satele/comunele a căror conducere are coloratura politică... portocalie. Restul... să mai aştepte! Tocmai la ei... se termină banii!

Numai că... în acestă zi fatidică de 24 ale lunii martie din anul 3 de conducere ministerială a lui madamme Udrea, foarfecele au decis să se revolte şi să nu mai taie... tocmai în faţa Secţiei Ortopedie a Spitalului Judeţean din Târgovişte.
Sătule de atât de multe neonorante inaugurări prin tăieri de panglici tricolore, foarfecele au decis să nu mai taie! Coincidenţă sau nu..., s-a îmtâmplat tocmai cu nişte foarfeci ce aveau culoarea roşie!

(Ce papară va încasa cel ce s-a ocupat de această inaugurare... numai el va şti! Însă... în locul lui nu aş mai sta aşa de sigur pe scaunul meu ştiind acest lucru!) 


UPDATE: Doctorul... trebuia să ia parte la o tăiere de panglică la sfârşitul săptămânii trecute. Era planificată darea în folosinţă a podului Basarab, pod ce leagă cartierul Drumul Taberei de Piaţa Victoriei. Renumitul Pod ce trebuia dat în folosinţă la sfârşitul anului trecut, tocmai ce a trecut de proba cu maşinile de mare tonaj. Din păcate..., datorită faptului că autorităţile au cerut în mod expres să fie efectuate şi probe cu tramvaie..., acesta a decis să facă inaugurarea odată cu darea în folosinţă. Decât să se bată cu pumnul în piept pentru doar 5 Km de autostrada precum alţii..., doctorul a decis să mai aştepte până când va fi gata pe de-antregul acest obiectiv. Cinste ţie... doctore! 


În ciclul “D'ale Politicii”, mai puteţi citi: 

sâmbătă, 26 martie 2011

Tot o apă... ş-un pământ!



Ştiri..., ştiri..., ştiri!

Nu trece o zi fără războiul Columbenilor, după cum nu trece nicio zi fără a ni se prezenta „ultimele” ştiri din războiul dintre Pepe şi Oana Zăvoranu. După ani de căsnicie..., ambele cupluri au decis să-şi „spele rufele în public”, doară aşa vor mai câştiga din publicitate. Tot acest răboi, este bine popularizat de Antena 1 şi de ProTv..., care merge tot mai mult pe „mâna” circului, două televiziuni care în goana după senzaţional au preluat şi au continuat stilul celor de la OTv. Pepe-i prezent la ProTv într-o emisiune? Nu-i bai! Oana este în acelaşi timp la Antena 1! Şi... să vezi măscări! Să te ţii bine! Să vezi ce acuze-i aduce Pepe! Oana a intrat în căminul conjugal..., pe care l-a dezmembrat, a golit casa de mobilier, a luat dulapurile, canapelele..., până şi instalaţiile sanitare şi le-a însuşit! Pepe o acuză de infidelitate, Oana... spune că-i homosexual. Pe frontul Columbenilor..., Monica pozează într-o victimă. S-a căsătorit cu Virinel îmbătată fiind de luxul ce-i fusese aşternut la picioare, de vacanţele petrecute pe alte meleaguri în staţiuni exclusiviste, ea care până atunci nu depăşise graniţa Bacăului natal. Virinel contraatacă cu filmări făcute pe ascuns..., în care dovedeşte că mult iubita lui (fostă) soţie îşi bătea odrasla. În proces câştigă custodia copilului, iar Monica reuşeşte să-şi mai vadă fiica doar sub atenta supraveghere a psihologilor. Păcat de Irina. Ea este prinsă la mijloc într-un război purtat pe altarul banilor...
Ce-mi e unul..., ce-mi e altul..., că e Oana sau e Pepe, că e Virinel sau e Monica..., tot un drac! Numai mizerii şi acuze, numai porcării şi circ mediatic.
Tot o apă... ş-un pământ!  

Săptămâna şpăgii dezvăluite, săptămâna în care Adrian Severin a fost desconspirat de „lucrătura” unor ziarişti ce l-au momit cu o sumă pentru un lobby în Parlamentul European. Băiat stilat..., crescut la şcoli înalte, Severin s-a lăsat „păcălit” la mirosul banilor şi „a promis marea cu sarea”, în schimbul unei sume „simbolice” de doar 12.000 EUR. Ce dacă a fost filmată toată conversaţia cu aceştia? Contează faptul că a fost exclus din tabăra socialiştilor europeni, iar astfel a ajuns în banca exilaţilor alături de tribun şi de oier? El nu-şi dă demisia! Nici usturoi n-a mâncat... nici gura nu-i pute! Câinii latră... ursu-şi vede de treaba lui! Altă şpagă... alt corupt! N-a fost descoperită „Regina” de pe tabla de şah a şpăgii din vămile româneşti. În schimb..., a fost descoperit „Regele” şpăgii din sindicate. Omul cu două feţe, care pe de o parte poza într-un apărător al membrilor de sindicat din subordine şi al luptei acestora cu măsurile guvernului..., iar pe de cealaltă parte făcea tot îi stătea în putinţă pentru a-şi mări averea prin contribuţia unui „câştigător” al unui contract câştigat prin bunăvoinţa lui. Marius Petcu, din postura de Preşedinte al Sindicatului Sanitas, a fost „dat pe goarnă” de un denuţător, iar procurorii i-au organizat un flagrant. Arestat „în direct” la televizor..., Petcu acuză procurorii de „făcătură” spunând că în fapt „denunţătorul” nu făcuse altceva decât să-i înapoieze o datorie mai veche. Pentru încă odată este vehiculat procentul ce „se dă” pentru atribuirea de contracte. 20% din valoarea contractului ajunge-n buzunarul (buzunarele) celui (celor) ce-şi pune (pun) semnătura pe contract. Deşi acest lucru a tot fost „spus” în mult prea multe cazuri, deşi s-au tot vehiculat sumele şi „bunul mers” al lucrurilor în cotractele cu „statul”..., nimeni nu se (auto)sesizează. Asta poate... şi pentru faptul că o buna parte din aceste sume..., pleacă mai sus! Pleacă către „oameni influenţi”, pleacă către susţinători ai acestora de la diverse partide, fie ele de la putere, fie că acestea sunt din opoziţie. Aşa ajung unii să strângă averi fabuloase..., case, vile, terenuri întinse şi conturi însemnate în lei sau orice altă valută. Aşa că... ce-mi este că eşti membru de partid cu ştate vechi, eşti şcolit în şcoli de prestigiu şi ajungi să-ţi reprezinţi ţara-n Parlamentul European, ce-mi este că eşti doar un Preşedinte de sindicat ce la bază ai fost doară un biet asistent medical ajuns acum să reprezinţi vieţile celor din sindicatul Sanitas? Nu contează înălţimea... ci contează isteţimea! Nu contează ce şi câte şcoli ai absolvit..., ci contează „cum te descurci”! Aşa că...
Tot o apă... ş-un pământ!

Trăiască Regele! Cum... care regele? Ferdinand! Aaaa... nu-i vorba de cel ce ne-a condus ţara între anii 1914-1927. Nu este vorba de cel ce şi-a condus ţara adoptivă tocmai într-un război împotriva ţării natale. Nu este vorba despre înfăptuitorul României Mari. Este vorba despre Fregata Regele Ferdinand, „mândria” marinei militare romăneşti, nava „amiral” a flotei militare. Cum poate fi denumită „navă amiral” un vas achiziţionat la mâna a doua de la englezi... acesta este o altă discuţie. Ei au scos-o la pensie..., noi am decis să o „cumpărăm”. Un alt contract făcut de stat... cu miros de şpagă! Deh...! Acum îi zice lobby. După achiziţionarea acestei nave, a a rămas neînzestrată cu tehnologie militară, astfel încât în cazul în care ar fi implicată într-un schimb de focuri..., marinarii militari români ar fi expuşi riscului mortal. O fi fost ea trimisă doar pentru a menţine blocada în Mediterană, pentru a nu fi aprovizionată conducerea lui Gaddafi cu armament pe calea apelor. O fi ea „susţinută” de membrii NATO. Dar... Mă rog... Asta-i altă poveste! Hop şi Nea Ion..., că-i şi el OM! Dacă tot am compărat aceasta navă scoasă din uz de alţii..., măcar o puteam înzestra cu armament mai de ultimă generaţie, astfel încât aceasta să facă faţă oricăror conflicte! Aşa însă... mai bine nu participam deloc! Sau... puteam găsi o altă cale de susţinere a deciziilor alianţei! Despre decizia de a participa la acest conflict... nici nu mai vorbesc! Odată ne batem cu pumnul în piept că nu vom participa... pentru ca după câteva zile să luăm decizia de a trimite relicvele navale în teatrul de operaţiuni. Adică tot un fel de...
Tot o apă... ş-un pământ!  


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

vineri, 18 martie 2011

Scara...

3 trepte-am coborât,
Chiar de mi s-a părut urât!
Dar cum ştiu că-i necesar,
Să cobori pentru-a urca iar...
Am coborât cu bună ştiinţă
Doar suişul fiind a mea dorinţă!
Dar... vai! A mea dorinţă,
S-a încurcat în neputinţă
Odată ce-am văzut şi-am cunoscut
Oameni ce să se schimbe
N-au putut!
Acolo unde eu vedeam bani
Multe contracte... gologani,
Ei rămâneau adânc  închistaţi
De un sistem învechit... încuiaţi!
Într-un cerc vicios se-nvârteau,
Fără dorinţă să-l rupă...
Ei nu puteau!
Am stat... şi-am tot gândit „la rece”,
Dar timpul n-aşteaptă, pentru că trece!
Am stat.. şi.am tot analizat,
Să nu fac o greşeală, să cad în păcat.
Căci după mine, dacă era...
Mulţi... nu mai stăteau, puteau pleca!
Aşa c-am decis că-i mai bine ca EU să plec,
Decât să stau şi să petrec...
Luni, săptămâni şi zile întregi la un servici,
Unde-aş fi fost nevoit să apelez la „bici”!


În ciclul “Trăirile lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:
EU 

duminică, 13 martie 2011

Aventuri în România 4




O săptămână.

Atât a trecut! Totul a încept cu aplicarea mea pe un site de specialitate, pentru un post în cadrul unei firme cu obiect de activitate într-o „piaţă” pe care o stăpânesc. Deşi numele firmei nu-mi spunea mai nimic... am decis să aplic. După parcurgerea a două interviuri, am fost „acceptat”, iar luni mi-am început activitatea.
Am plecat de pe un palier inferior experienţei mele, dar acest lucru nu mă deranja, dat fiind că sunt adept al pornirii activităţii de la „munca de jos”, urmând ca odată cu „învăţarea bucătăriei interne”, să pot urca iarăşi treaptă cu treaptă, până la o poziţie conformă cu experienţa mea.
„Beculeţul” s-a aprins chiar din primele clipe ale primei zile de lucru, zi  în care prima parte mi-am petrecut-o la sediul firmei, iar după ora prânzului la depozitul firmei. Dacă în cadrul interviurilor am pus accentul pe experienţa mea în domeniu, şi am încercat să punctez modul în care pot aduce plusvaloare prin activitatea mea, iar tangenţial am încercat să aflu varianta conducerii firmei despre problemele cu care se confruntă cu personalul din subordine, odată cu începerea activităţii, m-am interesat şi despre „plecările” din firmă. La sediul firmei am putut afla varianta celor din back office, a Managerului şi a persoanei ce ocupă funcţia de Director de vânzări. Varianta lor era bazată pe înfiinţarea în cadrul depozitului a unei „clici” cu valenţe sindicale, iar la agenţii de traseu... se confruntau cu problema blazării, aceştia „culcându-se pe-o ureche”, nemaiavând „tragere de inimă” pentru a munci. Prin urmare conducerea societăţii a luat decizia de a „sparge clica” formată şi de a aduce oameni noi în companie, în speranţa că această decizie va reorândui lucrurile pe un făgaş normal. În cele câteva ore de început, am fot pus să-mi scriu o Cerere de angajare, mi s-a înmânat telefonul ce-i aparţinuse celui căruia-i „luasem locul”, mi-a fost dată o listă cu clienţi de care trebuia să mă ocup cu soldurile acestora... şi cam atât! Nu tu... Contract de muncă, nu tu semnat „de luare în primire telefon de firmă”, nu tu semnat de luare în primire a autovehicolului de servici, nu tu... instructaje de protecţia muncii sau a normelor PSI... NIMIC! L-am aşteptat pe cel ce-mi era „coleg de suferinţă” în ale „alergatului pe şoselele patriei”, pentru a mă duce la depozitul firmei, loc în care urma să-mi desfăşor activitatea. Era aşteptat să vină să depună actele pe săptămâna ce trecuse, să-şi deconteze cheltuielile şi să predea încasările. Odată cu venirea lui, am urmărit cu un „larg interes” tot acest circuit. Nu am putut să nu remarc că în fapt... acest circuit nu exista! În loc să-i fie daţi bani pentru deplasare în baza unui tipizat de Avans spre decontare, banii îi primea de la secretara firmei, după ce aceasta îl trecea într-un caiet. În loc ca acesta la venirea din traseu să completeze un Borderou de încasări pe baza căruia să predea banii..., acesta dădea pur şi simplu chitanţierul. În locul unui Decont de cheltuieli la care să fie ataşat un Ordin de deplasare-delegaţie, în care să fie evidenţiată suma primită în avans, cheltuielile efectuate în perioada deplasării, diurna, suma consumată din încasări..., acesta preda direct banii fără nici un fel de raport. Bani în numerar, facturi şi chitanţe, bonuri... şi atât! Raportul de vizitare al clienţilor era doar unul verbal.
Ciudat! Cam multe „lipsuri” pentru o primă zi...
Am plecat spre depozit. În maşină am început să aflu şi părerea lui referitoare la situaţia din firmă, sau la motivul pentru care a fost dat afară cel de dinaintea mea. Bineînţeles că ceea ce el îmi spunea... era total diferit faţă de ceea ce eu auzisem de la conducerea firmei. Cel ce fusese „eliminat” era cel mai vechi agent al firmei, având o vechime de peste 8 ani, în plus... era recunoscut a fi cel mai bun agent, cu rezultate foarte bune în vânzări. Problema se ivise datorită neplăţii comisionului conform parametrilor negociaţi. După ştiinţa lui, la mijloc era o sumă de aproape 4.000 EUR, bani ce acesta îi mai avea de încasat, sumă ce era rezultată din neplata comisionului pentru mai multe luni.
La depozit, am fost întâmpinat de un colectiv ce era oarecum reticent la venirea mea. Am făcut cunoştinţă cu ei, dar nu le-am spus mai nimic despre „cine sunt” şi ce-am făcut la viaţa mea. Am preferat să păstrez o notă de distanţare neintrând în jocul lor. O mână de oameni, doar 5 la număr, care trebuiau să lucreze pentru buna funcţionare a fluxului de mărfuri din depozit. Toată partea de distribuţie se baza pe 1 gestionar, 3 lucrători depozit (1 bărbat şi 2 femei) şi 2 agenţi, la care se mai adăugau 2 femei ce lucrau la stadurile firmei din complexul Dragonul roşu. I-am privit cu un „ochi critic”, le-am „ascultat” plângerile referitoare la conducerea firmei. Am vrut să văd marfa din depozit, să-mi fac o idee referitoare la potenţialul de vânzare a acestora. Depozitul era cam „golaş”. Aflu cu stupoare că ultimul import de marfă pentru distribuţie venise în urmă cu mai bine de 4 luni, iar următoarele containere urmau să ajungă-n sfârşitul lunii aprilie, prin urmare erau pierdute şi vânzările de paşte... moment foarte propice de altfel! Marţi, au fost descărcate 2 containere de marfă, doar că acestea erau destinate doar livrării în 2 hypermarket-uri, iar pentru distribuţie... nimic! Maşinile au fost descărcate „la foc automat”..., femeile lucrând la descărcat „cot la cot” cu bărbaţii, chiar de acestea se apropie de vârsta pensionării, iar acasă au nepoţi de crescut. La depozit un frig..., acesta neavând parte de încălzire. Grupul sanitar... nefuncţional, noi bărbaţii mergând după hală, iar femeile fiind nevoite să se ducă până în faţă la clădirea de la intrarea în curte. Am asistat la discuţii sterile, am uzit un limbaj cu care urechile mele nu mai erau obişnuite, un limbaj pe care-l lăsasem în urmă odată cu plecarea mea din fabrică.
Într-o săptămână lucrată alături de ei..., la pregătirea pentru livrare a mărfii descărcate la începutul săptămânii, am ajuns să concluzionez că acestora li se poate „ierta” limbajul defectuos, înverşunarea şi reproşurile împotriva celor de la sediu. Am cunoscut oameni care la ora 8 se apucau de muncă, oameni care în afara perioadei petrecute la masă, munceau ca nişte „mici roboţei”. Nimeni nu-i împingea de la spate pentru a-şi face job-ul pentru care erau plătiţi, nu trebuia să stea nimeni să-i împingă de la spate pentru a munci. Aveau „gura mare”, dară o aveau muncind. Am cunoscut o persoană ce era pensionată pe caz de boală cu posibilitatea de a muncii 4 ore pe zi. Muncea 8 ore. Muncea program normal. Nu avea Contract de muncă. Ceilalţi, cei ce aveau Contracte de muncă, le aveau pentru 4 ore pe zi. Miercuri, odată cu începerea acţiunilor de control în zona complexului Europa-Dragonul roşu, am fost de le-am luat la depozit şi pe cele 2 vânzătoare de la standurile de acolo. Pentru a nu fi controlate standurile, le-a închis, iar cele  femei ni s-au alăturat în munca de pregătire a comenzilor pentru livrare. Pentru ele, plutea o stare de incertitudine..., neştiind dacă nu cumva cei aflaţi la conducerea firmei nu vor decide închiderea standurilor. Femei care se trezeau de la 4 jumate dimineaţa pentru a ajunge la un program de vânzare ce începe dimineaţa la prima oră.
În cursul zilei de miercuri, mi-a fost trimisă pe fax o hârtie scrisă de Managerul societăţii prin care mi se cerea să elaborez un draft de sistem de distribuţie, care să cuprindă schema de personal, bugetul estimat, circuitul documentelor în cadrul firmei, ROI-ul şi ROF-ul, împărţirea zonelor pe agenţi. Cu alte cuvinte, mi se cerea să pun în mişcare partea de distribuţie, din nou însemna să mă înham la o muncă de construire a bazei de date cu clienţi, lucru pe care-l mai făcusem cu ceva timp în urmă, dar acţiunea de atunci s-a încheiat într-un mod lamentabil. Acolo, după o muncă de 9 luni, luni în care am reuşit să aduc segmentul de magazine la un 30% din CA al firmei, după ce primisem promisiunile ferme ale Managerului cum că odată cu atingerea targetului, salariul meu va creşte consistent, am constat că acesta nu s-a ţinut de cuvânt. Eu m-am ales cu promisiunile neonorate..., el s-a ales cu o bază de clienţi funcţionali.
Odată „păţit”..., este greu să mai fiu astfel „păcălit”. Mai ales după ce am văzut, mai ales după ce am ascultat şi punctul de vedere al back office-ului, şi cel al front office-ului. Mi-a fost de ajuns o săptămână de lucru în acel mediu, pentru a-mi da seama că această propunere ar însemna o muncă ce ar putea să semene cu un eşec lamentabil. Pentru a vinde... am nevoie de marfă, am nevoie de o gamă nouă măcar de 2 ori, alături de produsele din gama de bază, am nevoie de produse de bună calitate. Degeaba mi se promit comisioane mari, dacă nu mă pot baza pe marfă în depozit, marfă care să fie vandabilă. Degeaba mi se promit comisioane sau bonusuri..., dacă mai apoi nu le pot încasa.     
Am luat decizia de a părăsi această firmă. Aşa modalitate de (ne)organizare a activităţii pentru mine este greu de închipuit. În mod cert... nu acest tip de firmă îmi doresc a lucra. O firmă în care nu sunt plătite salariile la timp, în care nu se plătesc comisioanele negociate, un loc în care angajarea se face majoritar pentru doar 4 ore..., un loc în care cei mai mulţi sunt angajaţi „la negru”...
Hmmm..., de mult nu mi-a fost dat să văd un asemenea stil de muncă. Eu înţeleg că-i criză economică, pot înţelege şi faptul că-s „dările” mari la stat, pot înţelege... multe! 

Asta nu înseamnă însă că le şi accept!      


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

vineri, 4 martie 2011

182 la 6!


182
Don' Ministru al Sănătăţii a decis! Dintr-un total de 435 unităţi spitaliceşti, 182 îşi vor pierde personalitatea juridică. Ministerul condus de Cseke Attila a înaintat un Proiect prin care a decis comasarea a 111 unităţi spitaliceşti, iar 71 le-a propus spre reprofilare pe principiul străvechi care spune: „Decât mult şi fără rost..., mai bine puţin şi prost”! Că tot ne pleacă doctorii şi personalul auxiliar sanitar din cauza salariilor foarte mici, precum şi a lipsurilor din spitale. Nu avem bani pentru salarii decente, nu avem bani pentru medicamente, nu avem bani pentru reabilitare, nu avem bani pentru aparatura, nu avem bani...!
  
6
În această săptămână, Guvernul şi-a dat acordul pntru construirea unui număr de 6 spitale regionale de urgenţă. Acestea vor fi construite în sistem parteneriat public-privat (Un fel de... cai noştrii şi actorii lor!), astfel încât statul va veni în această asociere cu terenurile pe care vor fi edificate aceste spitale, iar finanţarea şi ulterior managementul acestor unităţi spitaliceşti, vor fi asigurate de către companiile eligibile. Costurile estimate se ridică la valoarea de aproximativ 1,5 mld lei. Prin înfiinţarea acestor spitale regionale se doreşte eficientizarea serviciului medical.

Două ştiri despărţite de o perioadă foarte scurtă de timp. Aparent, poţi spune că prin această mişcare capetele luminate din cadrul Ministerului Sănătăţii au gândit o reformă a sistemului sanitar, a unui sistem sanitar ce funcţionează tot mai defectuos.
Înţelegem că un număr de 182 de spitale vor dispărea din sistem datorită numărului foarte mic de pacienţi, datorită managementului defectuos, precum şi datorită marilor datorii acumulate de acestea. Câteodată... trebuie luată şi o astfel de decizie! Decât să mai investeşti în nişte clădiri ce sunt foarte vechi, mai bine construieşti altele noi! Nimic de spus!
Apoi, din a doua ştire aflăm cu bucurie că pacienţii se vor lăfăi în paturi noi, vor avea parte de tehnică nouă, serviciul medical se va ridica la cele mai înalte cote, şi pacienţii nu vor mai fi nevoiţi să se plimbe între două secţii pe-afară în cazul în care aveau nevoie de un consult de la altă specialitate decât cea pentru care s-au internat. Cine şi-ar putea dori ceva mai mult?
Totuşi..., câteva întrebări se ridică din aceste decizii. Surse provenind din mediul medical privat, spun că pentru a construi şi a pune în funcţiune un spital la nivelul de paturi cerut de minister, costurile se ridică la 6-10 mil. EUR! Ceea ce ar conduce la o sumă finală de maxim 60 mil EUR. Între 60 mil. EUR şi cele 1,5 mld. EUR vehiculate de guvernanţi... este distanţă mare! E drept că în aceste calcule nu intră şi valoarea terenurilor, dar... tot nu are cum să ajungă la această sumă. În ultiimii ani de mandat, a devenit o practică în a se purcede la acţiuni de demarare a unor proiecte de investiţii majore. Guvernul aprobă sume fabuloase pentru proiecte mari, se atribuie lucrări de amploare unor firme ce „câştigă” licitaţii mai mult sau mai puţin trucate, astfel încăt în cazul în care vor fi pierdute alegerile alţii vor fi cei ce vor plăti continuarea lucrărilor începute. Ei îşi vor fi luat „taxa de şmecheri”, sau „sfânta şpagă” aşa cum i se mai spune! Apoi, o altă întrebare ar fi legată de managementul acestor spitale. În mod foarte normal, dat fiind că dai banii pentru construcţie, utilare, etc., este foarte normal să-ţi impui conducerea ta. Sunt ferm convins că acestea vor fi manageriate cu rezultate foarte bune, numai că acest gând mă duce la „falimentul” spitalelor de stat, spitale ce sunt conduse de manageri impuşi de stat, pe criterii politice de cele mai multe ori, şi care nu fac altceva decât să adune datorii mari.

Este un fapt: Orice unitate de stat nu este altceva decât un loc prin care se „scurg” sume importante din bugetul statului! Toate sunt mai scumpe atunci când cumpărătorul este o unitate bugetară! Este prost... şi scump! Este aşa doar pentru că în spatele unor produse cu calitate îndoielnică plătite la bani pentru produse de calitate superioară, se ascund sume mari plătite pentru câştigarea licitaţiilor, pe când aşa ceva într-un mediu privat este aproape imposibil.    

joi, 3 martie 2011

Apel la soluţia finală

O ştire văzută la televizor.
Un bărbat în putere. 62 de ani. Atâta are! Are 62 de ani, din care 35 de ani de muncă. După 35 de ani de muncă, în 2009 a rămas fără ocupaţie datorită crizei ce a condus la desfiinţarea firmei unde lucra. Cine să-l mai angajeze la această vârstă? Cine să se mai împovăreze cu o persoană ce se apropie de vârsta pensionării, o persoană care nu mai poate da acelaşi randament precum unul de 30 de ani? Conform legilor actuale, ar trebui să mai aştepte încă 3 ani pentru a ieşi la pensie pentru limită de vârstă. Numai că acest OM…, acest om a ajuns să se considere a fi o povară. Un balast la “căruţa” familiei, un om care ar trebui să mai consume din bugetul familiei şi să mai fie întreţinut încă 3 ani, pe lângă cei 2 care au trecut din momentul rămânerii fără servici.
Nemaiputând să suporte această situaţie, acest OM s-a înfiinţat în faţa Prefectului, şi i-a cerut să I se aprobe EUTANASIEREA. Acest OM nu vrea să mai fie o povară pentru familie sau cunoscuţi, nu vrea să mai fie o povară pentru ţara în care s-a născut. Acest OM nu vrea să se sinucidă, considerând acest lucru… a fi un păcat.
“Eutanasiaţi-mă! Nu mă angajează nimeni la vârsta asta!”, au fost cuvintele disperate ale sătmăreanului Vasile Apati, care la vârsta de 62 de ani doreşte să se pensioneze, dar legea nu-i permite. Acesta a declarat că nu are nici o sursă de venit, are datorii în bancă şi nu îl angajează nimeni, ba mai mult, nu se poate pensiona. Bărbatul, revoltat pe legislaţia actuală din România, şi-a prezentat problema în cadrul audienţelor susţinute ieri de prefectul Radu Giurcă.

Acest OM nu este grav bolnav. Bolnav… este sistemul!    


În urmă cu 6 luni, am scris un text care se referea tocmai la această modalitate de rezolvare a problemelor cauzate de numărul foarte mare de pensionari raportat la numărul tot mai mic de angajaţi. Atunci, în baza unor date preluate de la INS, am făcut câteva calcule sumare cu referire la această problemă, precum şi modalitatea prin care se poate descongestiona bugetul ţării de plata acestor pensii…

Textul în cauză poate fi citit aici: Rezolvarea ”Problemei Pensionarilor”

Am scris acel text atunci…, ca o ironie la adresa Guvernanţilor noştri ce se dovedesc pe zi ce trece tot mai incapabili în a gestiona resursele acestei ţări. Am scris acel text atunci…, fără a-mi închipui că vreodată va exista un OM care să se gândească să-şi  resolve problemele prin această metodă! Numai că…, dată fiind situaţia economic a acestei ţări, dată fiind impotenţa guvernanţilor, dată fiind neimplicarea factorilor de decizie în rezolvarea acestei stări de fapt…, iată că acest lucru a devenit posibil!
Am ajuns la stadiul în care un OM cuprins de disperare să ceară autorităţilor EUTANASIEREA. În aceeaşi situaţie cu acest OM…, mai sunt multe alte persoane. Nu este singurul aflat în această poziţie, nu este singurul aflat la această vârsta care a rămas fără servici, nu este singurul care nu mai are un loc de muncă, nu este singurul care aşteaptă cu sufletul la gură momentul în care va putea să-şi depună dosarul de pensionare.

miercuri, 2 martie 2011

Dă-i la gioale! Taie-i elanul doctorului!

Sursa fotografiei:

Doctoru-i pe cai mari...!
L-a pus dracul să ajungă-n opţiunile electoratului bucureştean la 48-49%. Cu puţin noroc şi-un pic de luptă..., şi-ar descalifica fără probleme orice candidat la Primăria capitalei. USL-ul şi-a manifestat opţiunea de a-l susţine la următoarele alegeri. Faţă de borduriada lui Videanu, faţă de etapele tranzitorii în dezvoltarea capitalei de după revoluţie, este primul primar care „ştie ce vrea”, este primul primar care se implică în dezvoltarea Bucureştiului, precum şi în rezolvarea problemelor cu care se confruntă cetăţenii capitalei.
Astfel, după un început de mandat care nu ne promitea foarte mult, după câteva „bâlbâieli”, doctoru s-a pus pe treabă, şi s-a lansat în proiecte de anvergură. Dacă ne gândim numai la cele 3 proiecte principale...
-          Descongestionarea şi fluidizarea circulaţiei prin lărgirea unor străzi de la o bandă pe sens la două benzi, construirea de poduri peste calea ferată la intrările în Bucureşti, pasaje subterane şi poduri în nodurile principale ale oraşului, finalizarea podului ce leagă zona Drumul Taberei de zona Piaţa Victoriei, străpungerea din zona Uranus, precum şi lucrări importante de reabilitare şi refacere a structurii pasajelor existente. Toate aceste lucrări ar conduce în anii următori la un trafic mult mai facil faţă de blocajele actuale existente în orele de vârf. Ca orice doctor, mai ales că domnia sa este chirurg..., ştie că în cazul unui organ bolnav câteodată trebuie să apeleze la o ablaţie. La fel şi în acest caz, a trebuit să opereze la strămutări de persoane şi la dărâmarea unor clădiri sau case ce stăteau în faţa modernizării. Sunt cazuri în care trebuie să faci şi sacrificii, sunt cazuri în care pentru a moderniza ceva... mai întâi trebuie să dărâmi!
-          Finalizarea lucrărilor de modernizare a Stadionului Naţional, astfel încât acesta să întrunească toate condiţiile necesare unei organizări de competiţii sportive internaţionale sau pentru susţinerea de concerte ale unor mari artişti.
-          Reabilitarea şi refacerea Centrului istoric al capitalei, loc ce a devenit în ultimii 2 ani principalul loc de petrecere a timpului liber, loc cu o viaţă de noapte tot mai activă.
Numai că... această creştere în opţiunile electorale ale bucureştenilor, precum şi finalizarea tuturor proiectelor municipale deranjează! Deranjează PDL-ul, care vede în Oprescu un candidat căruia nu i se poate opune. Apoi..., dat fiind că şi Băsescu a folosit „rampa” primăriei capitalei pentru accederea la conducerea României, inclusiv Băsescu se poate considera ameninţat de ascensiunea doctorului. Ba... mai mult! În PDL există cineva care are de plătit o poliţă personală doctorului. Odată cu câştigarea primăriei capitalei, Madamme Udrea a pierdut foarte mult prin anularea contractului dintre Primărie şi firma Dalli, cea care se ocupa de parcările bucureştene.
Şi atunci... cum putea cel mai bine să-l discrediteze PDL-ul pe Oprescu? Doar... prin a-i tăia elanul! Bugetul capitalei pentru 2011 trebuia aprobat, iar doctorul avea nevoie de voturi pentru a-i aproba banii necesari finalizării acestor ivestiţii. Cum Grupul PDL din Consiliul General al Capitalei nu a fost de acord cu finalizarea acestor investiţii..., aceştia au decis tăierea de sume importante şi redirecţionarea acestora spre finanţarea RADET şi a RATB.
Cât... şi ce pierdem noi, bucureştenii? Ce mai contează! Important în mintea lor este să-i dea-n cap (sau la gioale) doctorului!
-          Este anunţată finalizarea lucrărilor de la Stadionul Naţional, este perfectat un important meci de inaugurare, este în curs de semnare a contractului cu U2 pentru un concert pe stadion, există posibilitatea de a organiza un meci de box al lui Bute? Stai liniştit doctore! Stadionul va fi gata la timp! Vor fi viraţi la timp bani de la Guvern, din bugetul păstorit de madamme Udrea (că tot este domnia sa Preşedinte al organizaţiei PDL de Bucureşti, şi prin urmare principalul candidat posibil pentru Primăria capitalei din partea PDL)! Asta... aşa ca să înţeleagă tot poporul, că fără implicarea domniei sale nu ar fi fost posibilă finalizarea acestui obiectiv!
-          Închidem lucrările de lărgire a străzilor, precum şi a construcţiilor de noi bulevarde, poduri sau pasaje. Le punem la ”conservare”, că noi... tot ne-am obişnuit să stăm în coloană, ne-am obişnuit să parcurgem oraşul dintr-un capăt în altul în 2-3 ore la ore de vârf. Mai bine să mai lăsăm dracului maşinile acasă (că tot s-a scumpit carburantul) şi să mergem mai mult cu RATB-ul, mai ales că acestora li s-a mărit bugetul cu 100 mil EUR (de la 429 mil la 529 mil). Poate aşa... vor avea şi ei rezultate financiare mai bune! Mai mulţi bani de la buget..., mai mulţi plătitori de bilet...
-          Ce ne trebuie nouă un Centru istoric finalizat? Dacă lumea a invadat în ultimii ani această zonă..., iar vara pe timpul nopţii lumea se calcă-n picioare, iar la terase nu gaseşti o masă... fie că-i ora 2, asta-nseamnă că nu au băgat în seamă nici străzile în lucru, nici escavaţiile, nici clădirile monument istoric ce stau să cadă, nici faţadele scorojite ale acestora, nici... Poate şi aici ar putea să se implice mai activ madamme Udrea! Această zona ESTE punct strategic pe harta turistică bucureşteană!

Aşa că... Doctore, să te văz acuma pe unde scoţi matale cămaşa! Dracu te-a pus să creşti tu-n sondaje? Dracu te-a pus pe tine să anulezi contractul cu Dalli, şi astfel să-i tai lui madamme Udrea veniturile obţinute din parcări? N-ai putea matale să treci în „barca” PDL-ului? Să vezi tu atunci ce buget o să ai la dispoziţie, să vezi tu atunci ce bani o să ai pentru investiţii...    

În ciclul “D'ale Politicii”, mai puteţi citi: