sâmbătă, 2 aprilie 2011

Heirupisme...



Odată cu venirea zilei de 1 aprilie, ceea ce credeam a fi doar o păcăleală conformă datei, s-a dovedit a fi un fapt cât se poate de real. Guvernul s-a ţinut de cuvânt şi a purces la închiderea spitalelor, conform cu ceea ce se stabilise anterior, conform listei de obiective ce trebuiau cu orice chip să dispară după ştatele de plată ale guvernării portocalii. Totul ar fi fost în regulă dacă aceste închideri ar fi fost precedate de analize amănunţite, dacă s-ar fi luat în calcul criterii obiective.
Dar...  aşa s-a ajuns în situaţia ca într-o zonă să fie închis un spital... în condiţiile în care pe o rază de 60 Km altul nu există, sau... să fie închise unităţi spitaliceşti care nu au datorii... Este certă nevoia acută de cămine pentru bătrâni, nimeni nu contestă necesitatea acestora, ştiut fiind faptul că datorită lipsei locurilor, este nevoie pentru a putea beneficia de intrare în aceste spaţii de eliberarea unui loc prin decesul unei persoane beneficiare. Nimeni nu contestă, dar... de ce este nevoie să inchidem o serie de spitale pentru a le transforma în azile de bătrâni? Rezolvăm o problemă, dar... creăm o alta?
Personalul medical din România a ales să plece către zări mai bune, către zări unde sunt plătiţi cu mult mai bine decât în ţara în care s-au născut, decât în ţara unde au crescut... unde au fost formaţi ca şi doctori! În ţară rămân cei ce se apropie de vârsta pensionării, oameni trecuţi de vrsta în care mai sunt dispuşi să o ia de la capăt. Atunci când şi aceştia vor ajunge la pensie, ne vom trezi cu o lipsă acută de personal medical specializat. Nemaiavând doctori şi personal auxiliar prin spitale, guvernanţii au găsit modalitatea cea mai rapidă de rezolvare a problemelor. Dacă tot nu mai există personal medical..., măcar transformăm spitalul într-un cămin pentru bătrâni! Ce mai contează că bacteriile, microbii sau viruşii cu care sunt impregnate zidurile spitalelor nu au nici o şansă de a fi eradicate, astfel încât aceste spaţii vor deveni veritabile instituţii de exterminare a celor neputincioşi, a celor care au un sistem imunitar slăbit.
Poate într-un final am fi fost de acord şi cu închiderea unor spitale, mai ales dacă acest lucru era făcut în urma unor evaluări concrete. Numai că..., pentru încă odată guvernul portocaliu condus de Boc ne-a dovedit că lucrează „pe genunchi”, iar ceea ce visează noaptea... vrea să transpună în fapte a doua zi! 



Astfel, am putut să vedem la televizor o ştire care se referea la închiderea Caritas-ului, spital bucureştean cu o vechime de mai bine de 78 ani. Clădirea este revendicată/retrocedată, iar costurile cu chiria, întreţinerea acestui stabiliment nu mai erau rentabile. Dar... de aici şi până la mutarea intempestivă de care au avut parte bolnavii internaţi, mamele şi copii nou-născuţi, este mult prea mult! Dacă tot se ştia că acest spital se va închide începând cu data de 1 aprilie..., de ce s-au mai efectuat înternări? Cred că acestea trebuiau oprite graduat în funcţie de gravitatea cazului, astfel încât la data de 1 aprilie în spital să nu mai fie bolnavi sau mame cu nou născuţi care să trebuiască mutaţi printr-o desfăşurare de forţe! Dacă tot se ştia că unitatea spitalicească va fi închisă... de ce au existat persoane care la întrebarea referitoare la ziua de mâine au răspuns printr-un gest de neştiinţă?
Am certitudinea că organizarea a lipsit cu desăvârşire! Este inadmisibil ca în seara premergătoare închiderii să se efectueze internări. Este inadmisibil să muţi mamele lăuze alături de copii nou-născuţi aflaţi în incubatoare! Este inadmisibil ca personalul medical, precum şi cel auxiliar să nu ştie ce vor face în zilele următoare...  

În ciclul “D'ale Politicii”, mai puteţi citi: 

Niciun comentariu: