miercuri, 20 iulie 2011

Pitbull



Mai acum fo 3 săptămâni, tot căutându-mi eu un job pe un site de specialitate, dau de un anunţ ce „suna” oarecum... Promiţător. Anunţul era postat de către o firmă „specializată” în prestarea de serviciii în domeniul SSM, PSI-SU, a Evaluărilor de risc, precum şi în comercializarea de diverse echipamente. Cum oferta acestora era chiar „tentantă”, am decis să aplic pentru un post.  

„...RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Oferta (bonusuri, beneficii):

Pe linga o buna oportunitate de dezvoltare a carierei intr-o companie dinamica, se ofera un pachet salarial motivant pe cartea de munca (salariu fix - comision din vinzari)
- telefon mobil
- masina de serviciu dupa perioada de proba,
- diverse programe de trainingsi dezvolatare personala:

1. Junior Sales (1000 - 2000 euro)
2. Sales Manager (2000 - 10.000 euro)
3. Corporate Sales Manager (10.000 - 50.000 euro)….”

După nici o zi de la aplicarea la acest job, am fost sunat şi invitat să particip la un interviu. Conform “regulilor” proprii, imediat ce sunt invitat să particip la un interviu, apelez la Sf. Google pentru a mă informa asupra potenţialului angajator, în încercarea de a afla mai multe date despre firmă, dacă reuşesc să găsesc eventuale discuţii pe forumuri cu atât mai bine. Dacă nu... mă mulţumesc şi cu eventuale articole sau comunicate din presă. Din păcate… în încercarea mea de a afla “mai multe” despre acestă firmă m-am lovit de o lipsă acută de informaţii. După cum aveam să constat, motivul era faptul că era vorba de o firmă proaspăt înfiinţată, având doar 3-4 luni de “activitate”.
A doua zi, m-am înfiinţat la adresa specificată, altfel… locaţie foarte bine aleasă, dată fiind apropierea biroului de clădirea în care-şi desfăşoară activitatea cei de la ITM Bucureşti. Am fost îndrumat de către cei de la recepţia clădirii către biroul respective firme, am urcat…, am bătut la uşă…, am intrat…, şi…  
Stupoare! (totală aş putea zice eu!)



Pitbull… Pitbull… Pitbull!

În postura angajatorului era nimeni altcineva decât: Pitbull, care... având în vedere că era într-un interviu cu o altă persoană, m-a invitat să iau loc pe un scaun în aşteptarea finalizării interviului cu persoana din faţa sa. M-am aşezat eu frumuşel pe scaun, iar în aşteptarea finalizării interviului, am derulat timpul pe înapoi spre a-mi readuce-n minte momentul în care l-am cunoscut pe cel ce-n zilele de astăzi îmi putea deveni angajator (?).

Prin prin primăvara anului 2009, lucram în cadrul Eurometropola, loc unde apăreau şi dispăreau oamenii (la fel cum se schimbă ciorapii). Era în plină perioadă de criză imobiliară, nimic nu se mai vindea… tot aşa cum nimic nu se mai cumpăra, iar pe fondul acestei crize… conducerea încerca orice fel de variante în speranţa că va fi găsită cea câştigătoare. Aşa a apărut şi Pitbull… aşa a şi dispărut după nici o lună de la apariţia sa în cadrul firmei. Că a dispărut nu a fost o surpriză pentru colectivul din acea vreme, că a apărut… Asta DA! Asta chiar a fost o mare surpriză! Nu mult ne-a luat să ne dăm seama că era doar gura de el. Se tot lăuda cu-n portofoliu nemaiîntâlnit în nicio altă mare companie imobiliară, ceea ce avea el “ascuns în mânecă” putând lesne a fi… Asul câştigător! Pentru aşa zisa sa răutate în căutările de oferte şi proprietari care să fie de acord să vândă la un preţ cât mai mic… I s-a spus Pitbull. (Aşa cum eu primisem porecla de “El Perverso”.) Am găsit noi o poză sugestivă cu-n câine pitbull ce avea o faţă mult prea fioroasă şi i-am pus-o pe laptop ca şi poză de background. Dacă stau bine şi mă gândesc…, chiar şi din punct de vedere fizic se asemăna oarecum cu-n pitbull. Mic de statură, trupul îi era oarecum trapezoidal… cu baza mare pe şolduri, cu ochelari, îmbrăcat cum era el aşa… la costum, şi încălţat fiind cu o pereche de pantofi ce părea a avea 3 numere mai mult decât dimensiunea tălpii, astfel încât vârfurile erau îndoite-n sus, arătând ca un personaj din “Ali Baba şi cei 40 de hoţi”. Dacă la început l-am privit circumspecţi neştiind ce-o fi de capul omului…, după nici o săptămână am ajuns a-l lua peste picior pe unde-l prindeam! Cu “ajutorul” lui ne mai descreţeam şi noi frunţile cele îngândurate de lipsa tranzacţiilor.

Prin urmare… asta surpriză!

Imediat după ce am rămas singuri în încăpere, m-am aşezat pe scaunul din faţa biroului lui, şi dat fiind faptul că ne cunoşteam, am decis să adopt o “poziţie ultra-ofensivă”, încercând să-l “descos” eu pe el, încercând în fapt să nu pierd vremea cu discuţii sterile ş-alte explicaţii puerile. Am aflat astfel că imediat după scurta perioadă petrecută pe frontul tranzacţiilor imobiliare, văzând că piaţa este oarecum închisă, şi-a deschis… o agenţie de fotomodele! Din păcate însă… curvele i-au mâncat banii! Să cad pe jos şi nu alta! Pitbull… şi femeile! Asta DA glumă buna! Unde mai pui că era vorba şi de fotomodele!  Drept pentru care…, a tot stat… şi a tot gândit, apoi s-a răsucit…, iar într-un final “I s-a aprins beculeţul”! 



Guvernul Boc tocmai adoptase un pachet de legi referitoare la “situaţia angajatului”, reglementări privitoare la piaţa muncii din România, astfel încât orice angajator, de era el mic sau mare, avea nevoie de serviciile sale. Cum nu mai sunt foarte multe care-şi permit să-şi ţină un angajat (sau mai mulţi) care să se ocupe cu Protecţia Muncii sau cu PSI-ul, cum mai toţi îşi externalizează aceste servicii, Pitbull gândise aceasta… ca fiind afacerea secolului. S-a pus omul pe treabă, şi-a înfiinţat firma, a angajat pe cineva să-I facă pagina de internet, a gândit el un sistem de bonusare, şi s-a pus pe angajări! Sau… pe prostit, aş spune eu!
Interviul, în fapt nu era un interviu. Era e fapt o scurta prezentare a serviciilor oferite de firmă, a faptului că ceea ce face el este să vândă un produs de care au toate firmele nevoie, ştiut fiind faptul că un control al celor de la ITM nu poate trece fără a se lăsa cu amenzi, amenzi care în unele cazuri pot fi chiar foarte usturătoare. Bun…, bun! Asta o ştiau mai toţi, însă… de ce ar fi  ales potenţialii cumpărători de servicii pe el şi nu o altă societate concurentă din piaţă?

-          - Pentru că sunt singurul din piaţă care ofer “Garanţie 100%” la serviciile mele! Pentru că în cazul în care firmele ce au contract cu mine vor avea parte de un control, îi voi reprezenta în faţa organelor competente, iar în cazul în care vor primi o amendă, oricât de mare va fi cuantumul acesteia EU o voi plăti, dacă va fi din vina mea (a oamenilor mei)!

După care…, cei ce erau deja consternaţi şi plini de uimire, căzuţi fiind ei deja-n cap de atâta exuberanţă, erau “loviţi în moalele capului” cu un tabel în Excel, tabel care conţinea formulele de comisionare! Din explicaţiile lui puteai lesne afla că plăteşte cele mai mari comisioane din piaţă, putând astfel ajunge la sume la care… numai la auzul lor te putea lua ameţeala! După care, odată ce banii nu mai erau un inconvenient, te întreba clar: Ce firme cunoşti? Pe unde ai intrare? Ce oameni de decizie cunoşti?

Mai multe informaţii… nu erau necesare! Dacă citeai doar pagina de internet a firmei… Erai Doctor! Învăţai ca pe o poezie informaţiile de acolo şi puteai “să pleci la treabă”! Numai că… pe mine nu m-au mulţumit explicaţiile lui, asa cum nu mulţumiseră pe alţi câţiva la ale căror interviuri am asistat.
Am decis să-i mai dau o ocazie de a mă convinge. Am făcut asta… având în vedere faptul că idea mi s-a părut chiar bună, persoana din spatele afacerii însă... L-am sunat şi i-am spus că vreau să ne mai vedem odată, moment în care să punem la punct oarece aspecte, problem ce ar trebui discutate înainte de a face pasul decisiv. M-am dus pentru încă odată la biroul lui, am asistat (fără să vreau!) la (încă!) o tura de “interviuri”, am stat vreme de o oră pe lângă el… în încercarea de a-l putea aborda şi a-i putea cere lămuriri suplimentare. Deşi ora fusese stabilită chiar de el…, mi-a fost absolut imposibil! Unul venea… iar altul pleca! Totul a culminat cu venirea ultimei persoane, iar în timpul interviului acestuia… a venit cel ce-i făcuse pagina de internet pentru a-şi încasa contravaloarea muncii.Cum banii lui erau "doar" în bancă…, cum el nu a avut niciodată nici maşină… şi nici măcar carnet de şofer (de ce oare?), a apelat… nici mai mult, nici mai puţin decât la cel ce venise pentru interviu!!!

-           - Lasă că… discutăm în maşină tot ce este de discutat! Mergem până la Piaţa Victoriei şi avem tot timpul din lume!


Mare-ţi-e Grădina Ta Doamne… şi mulţi nebuni zac într-ânsa!  




În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

Niciun comentariu: