duminică, 20 ianuarie 2013

West vs East


Mizerie... Praf... Gunoaie... Fecale de câini... şi alte Materiale reciclabile

WEST
Stam mai acum un an pentru o scurtă perioadă de timp într-o staţiune belgiană aflată pe litoralul Mării Nordului. De-a lungul scurtei mele şederi acolo, plecam de regulă dimineaţa devreme... pentru a mă reîntoarce "la bază" seara târziu, într-o încercare nebună de a vedea oameni şi locuri noi, civilizaţie şi arhitectură, mod de trai şi altele asemenea. În fapt, toate acestea le-am făcut de ori de câte ori am avut ocazia sa ajung prin ţări aflate la vest de ţara noastră românească. Nu mă pot lăuda cu foarte multe ieşiri, sau cu un număr foarte mare de ţări vizitate,. Până acum, am fost doar prin Italia, Austria, Ungaria şi bineînţeles aşa cum spuneam mai sus, în Belgia. 
Spuneam într-un post scris imediat după revenirea în ţară că primul lucru care m-a frapat în Belgia a fost verdele. Acolo iarba este verde! 
Poate o să spuneţi: 
- Cum adică acolo iarba-i verde? Ce! Iarba noastră-i albastră?
Nu! Iarba noastră-i tot verde! Numai că a noastră-i de un verde cenuşiu, sau poate de un verde arămiu vara sau toamna atunci când e arsă de soare, sau poate de-un verde... Nu verdele crud de acolo! Ştiu, poate ei au de partea lor şi clima care iarna nu prea scade sub 0 grade, iar vara de foarte puţine ori saltă peste 30 grade. Poate! Dar poate solul lor nu este sufocat de atâta praf cum este cel de la noi.



Acolo, pentru a nu avea blocurile acoperite de praf, urcau omul cu furtunul într-un PRB, iar acesta spăla cu jet de apă faţada blocurilor. Acolo, dimineaţa devreme, atunci când ieşeam din casă, mă întâlneam cu omul care manevra maşinăria de aspirat trotuarul. Frecvente erau şi furtunile de nisip. Staţiunile de la malul mării aveau toate străzile acoperite de nisip după o astfel de furtună! Numai că... imediat după ce aceasta se termina, intrau în acţiune maşinile şi utilajele primăriei care strângeau nisipul adus de furtuna după plajă, şi-l reduceau înapoi acolo unde-i era locul. Acolo dimineaţa ieşeau la prima oră să-şi plimbe câinii. S-a întâmplat să văd o persoană ce ţinea şi 6-7 câini în lese. Numai că... în urma lor nu vedeai munţi de fecale, nu se întâmpla să calci în vreunul pe stradă. Acolo materialele reciclabile sunt strânse în pubele speciale, şi n-ai să vezi pe vreunul aruncând deşeuri din plastic în pubela de resturi menajere. Ba... mai mult! Dat fiind că este bine ştiut că plasticului îi sunt necesari foarte mulţi ani pentru a se degrada, acolo sunt persoane care încearcă să dea o a doua viaţă PET-urilor, pe lângă reciclarea clasică.


Din PET-uri, cu puţină ingeniozitate, cu puţină vopsea, cu câteva ustensile, aceştia construiesc diverse modele de morişti sau alte obiecte decorative...

Exemplele ar putea continua, acelaşi tip de curăţenie l-am putut observa în mai toate ţările prin care am trecut. Poate... ceva mai puţin în Italia, care... dat fiind că "ne tragem din acelaşi neam" sunt cam similari cu noi.  

Prin anii '91-'92, un bun amic de-al meu a ajuns printr-o localitate din Elveţia. Având el atunci o funcţie într-o organizaţie studenţească, a participat la un schimb de experienţă p-acolo. Îmi aduc şi-acum aminte cum la reîntoarcerea lui în ţară, acesta ne-a povestit impresiile lui de acolo. Ce a văzut, ce i-a plăcut, ce l-a impresionat... sau ce l-a fascinat! A fost foarte surprins atunci când organizatorii i-au dus să viziteze aşa zisa groapă de gunoi a oraşului, fazele de sortare şi mai apoi reciclare a deşeurilor, dar şi centrala termică ce funcţiona pe bază de biomasă, biomasă rezultată în fapt tocmai din resturile menajere. Această centrală termică... asigura încălzirea acelui mic oraş! Prin urmare... nici groapa de gunoi nu risca să fie închisă după un anumit număr de ani datorită umplerii ei..., iar ca "bonus" oraşul se încălzea de la o centrală al cărui combustibil era făcut tocmai din resturile menajere produse de locuitori...
Mai săptămâna trecută, am văzut un reportaj la ştiri. Era despre un profesor norvegian (dacă am reţinut eu bine!). Omul era căsătorit cu o româncă de-a noastră de prin părţile Sibiului. Trăise vreme de câţiva ani pe la noi, după care plecaseră către ţara lui natală. Preda acum la o şcoală d-acolo! Dar... ce şcoală! O şcoală independent energetică! O şcoală care nu depindea deloc de nici un sistem centralizat, o şcoală construită după ultimele sisteme de încălzire bazată pe energie solară. Ba... mai mult! Dat fiind că aveau un "exces de producţie", mai încălzeau o grădiniţă şi un bazin de înot.

EAST


La noi... cuvintele par de prisos! La tot pasul nu vezi decât mizerie. Trecem nepăsători, neluând în seamă mojicul ce mân'că seminţe şi scuipă cojile pe jos. Mergem pe stradă şi ne facem că nu băgăm de seamă când unul sau altul aruncă tot felul de gunoaie pe stradă, chiar dacă coşul de gunoi se află la mai puţin de 5 paşi de el. Numai la noi poţi să-ţi "botezi" pantofii în fiece seară cu fecale de câini pe care le întâlneşti la tot pasul în drumul tău. Numai la noi deţinătorii de patrupede îşi pot duce animalele la plimbare într-un parc de copii, deşi... gard în gard cu acesta este şi un părculeţ care se adresează tocmai lor!!! La noi, la gunoi... totu-i alandala! În tomberoane lumea aruncă tot la grămadă, urmând ca ce va fi recuperat... să fie recuperat de la groapa de gunoi! De ceva timp, romii noştri şi-au dat seama că PET-urile pot reprezenta o sursă de venit. Acuma-i vezi zi de zi trăgând la căruţuri, sau cu câte-o cotârcă trasă de fu'n măgăruş, în care sunt nişte saci mari de rafie, pe care-i umplu cu PET-uri, pe care mai apoi le duc la centrele speciale. Nesimţirea oricum n-are margini, mitocanul aruncând gunoiul de multe ori pe lângă pubele sau containere. Praf? De unde? Păi... numai la noi poate exista un şantier în mijlocul oraşului, iar la ieşirea camioanelor sau a ultilajelor acestora să nu le fie curăţate roţile. Uite-aşa... camioanele ies în trafic cu roţile pline de noroi amestecat cu nisip sau ciment, noroi pe care mai apoi "îl pierd pe drum", acesta se usucă, este luat la măcinat de roţile altor maşini... şi se transformă în praf.
Multe ar mai fi de spus pe acest subiect, multe ar trebui făcute spre îndrumarea grobienilor de pe aceste meleaguri către calea cea bună, spre a avea şi noi o "ţară ca afară", spre o lume mai curată... Toate au un început! 
Începutul sunt eu cel ce scrie aceste rânduri, aşa cum începutul poţi fi tu cititorul acestora. Începutul pot fi factorii de decizie ai acestor ţări, aşa cum începutul spre o lume mai curată poate fi reprezentat de învăţămintele pe care le dăm copiilor noştrii...

În cazul în care veţi dori să vedeţi mai multe imagini din pelegrinările mele pe alte meleaguri, o puteţi face vizitând locaţia http://cpopasphotography.blogspot.ro, loc unde-mi postez fotografiile făcute prin diverse locuri.


În ciclul “Ţara lu’ Popa’s”, mai puteţi citi:

Nemira




Niciun comentariu: